Despre metodica studiului (29)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28.

Să ne întoarcem puţin la ABC

Zilele trecute, întreba cineva pe Facebook despre niştre întreguri poştale. L-am rugat să aştepte puţin, ca să mă uit prin baza mea de date cu imagini. Eram convins că am cel puţin o imagine a unuia dintre întregurile despre care se interesa colecţionarul. Şi am început să caut. În ce? Într-o colecţie aproape uriaşă (aş spune, fără niciun fel de ruşine că aş exagera), de peste o sută de mii de imagini. Imagini cu ce? Păi cu piese care se potrivesc domeniilor de interes pe care le-am enunţat chiar în cuprinsul primelor articole pe care le-am publicat pe blog.
Am constatat că ce am adunat timp de câţiva ani buni nu prea are o valoare de utilizare, deoarece elementul căutat se identifică greu, poate chiar foarte greu, din cauza volumului imens de informaţii.
Aşa că nereuşind să rezolv ce îmi propusesem cu întregurile poştale căutate, m-am lăsat păgubaş şi mi-am zis că se impun măsuri.

Dacă vreau să nu mă uit la colecţia de imagini precum mâţa-n calendar, va trebui să încep să o reorganizez. Chiar dacă voi ajunge la redundanţă, trebuie să apelez la un fir logic foarte apropiat cu ceea ce ar trebui să însemne catalogul despre care am tot scris.

La această oră, colecţia de imagini este aranjată numai în parte. Există două "capitole" principale: piese şi mărci din licitaţiile "mari" (aranjate după numele casei de licitaţie, iar la fiecare "brand", după licitaţia la care au fost oferite piesele în cauză), respectiv "altele" (piese proprii sau din alte colecţii pe care am putut să le studiez, precum şi piese oferite pe portalurile de licitaţii online). Aceste "altele" sunt mai bine aranjate. Până prin 1928 există câte un folder separat pentru fiecare emisiune.

Aşa cum este organizată baza de date cu imagini la această oră, ea nu are o utilitate imediată deoarece în cazul căutării unei piese anumite, rezultatele pot fi descurajante. Încet, încet, va trebui ca pe parcursul acestui an toată aranjarea să fie schimbată pe modelul structurii informaţiei viitorului catalog (sau monografie, încă nu ştiu ce va ieşi).

Urmând modelul structurii de foldere, subfoldere etc. folosite de orice sistem de operare modern pentru un calculator, va trebui să creez o structură de tip arbore, care să-mi asigure accesul facil şi rapid la informaţia furnizată de baza de date.

Voi scrie câte ceva "cu voce tare", întrucât s-ar putea să fie vreun cititor care să-mi dea o idee bună.

Aşadar, domeniile de interes

Aş asemui aceste domenii cu volumele unei lucrări scrise. Poate nu volume, ci titluri (pentru că din punct de vedere logic s-ar putea ca un titlu să aibă mai multe volume). La ce mă gândesc eu de mai mulţi ani (şi din ce domenii principale sunt şi piesele ale căror imagini l-am strâns încă de prin anii 2000):

1. România
2. Alte ţări ale căror poşte au funcţionat pe teritoriul actual al României.

OK... Este foarte general, dar detaliem la "1":

1.1. Perioada prefilatelică:
     a. Moldova
     b. Muntenia
     c. Carantine
1.2. Perioada clasică (1858-1872).
1.3. Perioada postclasică (1872- 1900).
1.4. Perioada modernă, domnia regelui Carol I (1900-1914).
1.5. Id., domnia regelui Ferdinand (1914-1927).
1.6. Id., domnia regilor Mihai şi Carol al II-lea (1928-1940).
1.7. A doua domnie a regelui Mihai (1940-1947).
1.8. Republica (1948-... încă nu m-am hotărât până unde voi merge, dar în mod cert nu mă interesează perioada mai recentă).
1.9. Servicii, taxe, locale, ocupaţii:
     a. Telegraf.
     b. Serviciu (oficiale).
     c. Scutire de porto.
     d. Factaj.
     e. Porto (taxa de plată).
     f. Ajutor, asistenţă socială, aviaţie, cultură, fiscale-poştale, IOVR (timbre obligatorii).
     g. Porto fiscale-poştale.
     h. Statistice.
     i. Fiscale utilizate poştal.
1.10. Poşte locale:
     a. Poştele locale turistice (Păltiniş, Bistra, Măgura).
     b. Emisiunile locale din Banat (Timişoara, Banat Bacska).
     c. Poştele locale din Ardealul de Nord.
     d. DBSR.
     e. Poşta maritimă Morton.
1.11. Poşta română în străinătate:
     a. Constantinopol.
     b. CMT (Pocuţia).
     c. Debreţin.
1.12. Întregurile poştale cu marcă fixă (ca şi la mărci, nu cred că ar fi interesantă catalogarea emisiunilor mai recente de anii '60 - cel puţin pentru mine).
1.13. Poşte străine pe teritoriul românesc:
     a. Poşta austriacă (consulară şi militară, DDSG, Lloyd).
     b. Poşta bulgară.
     c. Poşta franceză (poşta consulară, ocupaţia franceză în Arad).
     d. Poşta germană (MViR, poştele de campanie în cele două războaie).
     e. Poşta consulară greacă.
     f. Poşta rusă (consulară şi militară, de campanie).
     g. Poşta turcă.
1.14. Ţara de Foc

Să trecem acum la numărul "2".

2.1. Poşta austriacă din Transilvania şi Banat (până în 1871) şi în Bucovina (până în 1918-1919.
2.2. Poşta maghiară din Transilvania (1871-1919).
2.3. Poşta rusă din Basarabia (poşta imperială şi poştele locale - zemstvele).
2.4. Poşta turcă din Dobrogea.
La aceste capitole aş dori să existe pe de o parte câte un catalog specializat al mărcilor care au circulat în teritoriile respective, iar pe de altă parte un catalog al ştampilelor utilizate de administraţiile poştale respective.

Structura logică a informaţiei

Principala cauză pentru care, în opinia mea, nu avem astăzi un catalog specializat (sau o monografie) la standardele occidentale (trebuie să recunoaştem, sunt înaintea noastră cu mulţi ani) este lipsa consecvenţei în modul de tratare a studiului emisiunilor.

Ca model descriptiv, avem nevoie de două tabele mari şi lungi. Unul trebuie destinat emisiunilor, iar celălalt numerelor individuale de catalog. Dacă se înţelege acest model structurat (adoptat de toate cataloagele din lume, indiferent de ţara în care s-au publicat ele) nu mai rămân de stabilit decât puţine elemente suplimentare, conform unei metodologii relativ generale.
Partea proastă a cataloagelor publicate până în prezent este că informaţiile corespunzătoare celor două tabele au fost culese cu numeroase sincope, cu lipsuri pentru unele "celule" sau chiar fără logică, inserându-se fragmente de proză nepotrivite pentru o lucrare cu pretenţii ştiinţifice.

Primul tabel, cel al emisiunilor, imaginaţi-l cu câte un rând rezervat fiecărei emisiuni, iar coloanele cuprinzând caracteristicile acestora:
- data de punere în circulaţie;
- numele oficial al emisiunii, conform deciziei de punere în circulaţie (sau denumirea convenţională adoptată unanim de către colecţionari);
- procedeul de tipar;
- numărul de planşe (cilindri) de tipar utilizate;
- formatul şi componenţa colilor (de tipar şi/sau comercială, finită);
- tipul hârtiei;
- filigranul şi poziţia acestuia;
- tipul separării din coală (dantelat, nedantelat);
- tipurile de danteluri (la cele dantelate);
- datele scoaterii din circulaţie.

Al doilea tabel, cel al mărcilor, conţine câte un număr de calatog pe fiecare rând, coloanele fiind reprezentate de:
- valoarea nominală;
- culoarea;
- indicele imaginii clişeului;
- coloanele cu cote, adaptate la specificul emisiunilor sau perioadelor.

Elementele de specializare

Nu am spus până acum, dar pentru varietăţi şi erori am deja o altă bază de date realizată în sistem de fişe electronice, numerotate conform unui sistem proprietar. În fiecare fişă sunt (de regulă) rezervate informaţii sub formă de text referitoare la:
- istoricul emisiunii;
- modul de confecţionare a planşelor (clindrilor) de tipar);
- ştampilografie;
- circulaţii şi tarife;
- cotaţii pentru erori şi varietăţi.

Soluţia din punct de vedere tehnic

Cred că cea mai viabilă ar fi o bază de date care să conţină cele două tabele amintite mai sus. În raport de cheile de control utilizate (un index al emisiunilor, respectiv numărul de catalog - acestea cred că ar fi cele mai viabile) s-ar putea realiza o singură bază de date care să conţină interogări specifice, precum şi rapoarte pentru formatele mai uzuale de listinguri.
Un lucru pozitiv este faptul că majoritatea sistemelor moderne de administrare a bazelor de date permit exportul conţinutului (tabele, interogări, rapoarte) în format XML (vezi aici ce înseamnă), format compatibil cu mai multe tipuri de servere de aplicaţii. Cei care au ceva cunoştinţe în domeniu poate intuiesc la ce mă refer: este vorba de principiul "scrie o dată, foloseşte de n ori", potrivit căruia plecând de la o singură bază de date se pot realiza lucrări şi pentru print (tipar), şi pentru web, şi pentru publicare în format electronic.

Cine a spus că este uşor de scris o carte cred că nu ştie despre ce vorbeşte.
Credeţi că aveţi o idee utilă? Nu o ţineţi pentru voi.

©2011-2014 Max Peter. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât în baza unui acord scris.

Alte făcături la MViR

De câţiva ani au apărut pe piaţă blocuri mari şi fragmente de coală ale timbrelor de ajutor purtând supratipare "MViR" de tip monogram (caligrafiate) în cadru dublu cu colţurile rotunjite. Partea senzaţională nu este aceasta, deoarece piese noi apar mai mereu. Partea senzaţională este că la unele blocuri supratiparele de pe rândurile alăturate apar în poziţie tête-bêche, pe un rând supratiparul citindu-se de jos în sus, iar pe celălalt de sus în jos.
Unii colecţionari au adoptat foarte repede aceste "găselniţe", fără a le cerceta cum trebuie, în opinia mea. Alţi colecţionari le-au şi decretat drept erori nemaivăzute şi rarităţi extreme. Din păcate, conform obiceiului românesc, nimeni din rândul colecţionarilor nu a procedat la o cercetare mai amănunţită a acestor piese prezentate drept varietăţi spectaculoase (cu o singură excepţie, Francisc Ambruş, care a şi fost primul colecţionar care le-a etichetat drept ceea ce sunt).

Exemple de blocuri din cele oferite pe piaţă sunt mai jos (click pentru mărire):

Supratipar normal.

Supratipar normal pe un rând şi răsturnat pe celălalt.

Pentru a le verifica cu mai multă atenţia am ales alte două piese atestate drept originale:

Un bloc de patru neuzat creditat de un cunoscător ca fiind original.

O piesă cu acelaşi supratipar, dar pe o marcă diferită, purtând o anulare fiscală originală.

Pentru a se putea vedea mai bine supratiparul, am transformat imaginile scanate din standardul RGB în cel CMYK şi am izolat numai canalul culorii magenta, cel mai apropiat de culoarea supratiparului. Apoi le-am pus faţă în faţă şi am început să le examinez, pentru a descoperi dacă există vreo diferenţă între ele.

Mai jos puteţi vedea aceste detalii ale supratiparelor.

Primul bloc, original.

Perechea de fiscale, originală.
Diferenţele între aceste prime două piese sunt datorate pe de o parte ancrasării, şi pe de altă parte hârtiei (fiscalele fiind imprimate pe hârtie cretată, spre deosebire de timbrele de ajutor, care sunt imprimate pe hârtie obişnuită, mult mai poroasă). Sunt însă caracteristice pentru ambele piese:
- forma piciorului stâng al literei M;
- lungimea semnului "egal" dintre literele M şi V;
- forma buclelor superioare ale literei V;
- orma literei "i", serifa de sus şi poziţia şi forma punctului de deasupra bastonului literei;
- forma buclei din stânga a literei R, precum şi forma şi curbura piciorului drept al aceleiaşi litere.

Acum priviţi aceleaşi detalii ale supratiparului la cele două blocuri pe care eu le consider contrafaceri:

Blocul cu supratiparul normal.

Blocul cu supratiparul tête-bêche.

Şi de pe celălalt rând.

Trebuie să menţionez că între supratiparele acestor două blocuri nu apar diferenţe semnificative, am verificat acest lucru la toate mărcile pentru a nu se întâmpla să fie aşa-zise tipuri diferite între ele.
La al doilea bloc însă apar diferenţe minore între supratiparele de pe rânduri diferite, ceea ce sugerează utilizarea unor clişee (de rând) distincte (de exemplu punctul după R). Ori acest lucru nu se întâmplă la originale, supratiparele de pe rânduri diferite fiind identice.

Diferenţele sunt aşa de importante, încât mie mi-e clar că supratiparul acestor blocuri a fost executat în mod cert cu alte clişee.
Până când nu mă va convinge cineva cu un document purtând mărci cu acest suprar, eu le voi considera falsuri în dauna filateliştilor şi recomand ocolirea ofertelor cu astfel de varietăţi.
Realizarea acestui articol mi-a fost sugerată de dl. Cornelius Ionescu.

Două rezultate la care nu m-aş fi aşteptat

Este vorba de preţuri realizate la licitaţii desfăşurate pe eBay. Câteodată piaţa are şi ea evoluţii la care nu te aştepţi. Uneori, asemena rezultate pot indica un anumit trend (cu condiţia ca ele să se repete la loturi similare oferite de vânzători din zone geografice diferite - aici este o şmecherie pe care mi-am propus să o explic odată), dar pot fi cauzate şi de situaţii de conjunctură (adică se poate întâmpla ca majoritatea amatorilor să "fie pe fază" şi să participe la oferta în cauză (mulţi colecţionari au impresia că pe portalurile online abundă amatorii, dar lucrurile nu prea stau aşa, deoarece sunt mult mai mulţi vânzători decât cumpărători; cel puţin în momentul de faţă, pentru piesele româneşti, şi asta cu precădere pentru apariţiile de după anii '60). La piesele mai vechi, lucrurile se tratează diferit ca abordare, dar numărul vânzătorilor este şi aici mai mare decât cel al cumpărătorilor.
Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Prima situaţie întâlnită este cea a unui lot de mărci neemise din emisiunile tipărite la Moscova, în 1917: trei uzuale, un timbru de ajutor şi un timbru de ajutor - taxa de plată, toate nedantelate. După cum vedeţi, cotele (cred că din SCOTT) sunt înscrise pe etichetele de hârtie idn dreptul fiecărei piese.
Preţul final obţinut de acest lot a ajuns la 341 dolari. Pentru el au concurat 11 ID-uri, care au înaintat 44 de oferte.

A doua situaţie este cea a unui plic francat cu mărci uzuale Ferdinand, cap mare, supratipărite "Ziarişti", expediat recomandat local în Cluj în august 1920. Plicul pare efectiv circulat prin poştă, în ciuda faptului că emisiunea cu supratipar "Ziarişti" nu a fost recunoscută oficială de către administraţia poştală (dar asta nu este criteriul suprem, pentru că astăzi poate încerca oricine să francheze o trimitere internă cu uzuale "mihai" de exemplu, existând mari şanse ca ea să ajungă la destinaţie teafără şi nevătămată). Francatura de 1 leu şi 30 bani corespunde tarifului în vigoare de la acea dată (30 bani pentru scrisoarea loco şi 1 leu taxa de recomandare).
Plicul a fost vândut cu 203 dolari după 9 biduri, făcute de 5 amatori.

Încă un fals al unui aşa-zis eseu, pe eBay

Am văzut piesa de mai multe zile, dar nu m-am agitat deoarece am văzut că nu se înghesuie niciun cumpărător la nemaipomenitul chilipir.

Este un tip de fals pe care nu îl întâlnesc pentru prima oară. Nu este însă un fals periculos, deoarece detaliile desenului diferă destul de mult faţă de cele ale originalului (marca de 50 bani "Paris" nu este o aşa de mare raritate, un exemplar obliterat pentru comparaţie se poate procura relativ uşor). Ca elemente de comparaţie sunt inscripţiile ROMANIA, 50 B, POSTA, precum şi poziţiile acestora în raport de cadrele cartuşelor respective. Şi desenul efigiei diferă, dacă este studiată cu atenţie.
Blocul din imaginea de mai sus a fost oferit de ID-ul david_graham50, înregistrat în SUA, cu un preţ "bombă" de numai 30 dolari. Părerea mea este că vânzătorul avea cel puţin nişte bănuieli asupra originalităţii piesei, altfel o oferea la un preţ mult mai mare.