După şapte ani

În prima zi a anului s-au împlinit şapte ani de când am scris primele rânduri pe blog.

Nu mă dau în vânt după bilanţuri, aşa că nu vreau să spun prea multe.

Motivul principal care m-a determinat să mă apuc de blogging a fost la început dorinţa de a-mi testa capacitatea de a realiza un astfel de proiect, dar nu numai. Am considerat bloggingul drept un mijloc de învăţare şi am încercat să folosesc această platformă de comunicare ca pe un mediu de clarificare şi cristalizare a ideilor care mă preocupau referitoare la clasificări, metodologie, studiu aplicat şi cercetarea în filatelia tradiţională. Am mai dorit ca prin intermediul blogului să realizez o platformă de comunicare între colecţionari. Din păcate, recunosc astăzi că sunt dezamăgit de această direcţie. Se pare că mulţi colecţionari nu sunt tocmai prieteni cu tehnica de calcul, şi nici cu identităţile şi platformele online.

Privind în urmă, aş putea spune că mă declar mulţumit pentru serialele pe care le-am publicat pe blog şi care au beneficiat în decursul anilor de o audienţă mai mare din partea cititorilor. Pentru cititorii mai tineri menţionez cele mai importante teme abordate:

- Care este preţul mărcilor poştale, un serial întins pe parcursul câtorva ani şi reunit apoi într-o brosură publicată în format electronic pusă gratuit la dispoziţia publicului. Cine nu o are deja o poate descărca de aici. Prietenii îmi spun că a fost un succes şi nu îi pot contrazice, pentru că până astăzi a fost descărcată de vreo 3.500 de ori.

- Despre metodica studiului (linkul este al ultimului episod, de aici aveţi acces la celelalte). Serialul a fost gândit ca mijloc de învăţare a metodologiei studiului tradiţional, având atât episoade practice, cât şi unele pur teoretice. Despre metodică însă am publicat mult mai multe articole, care se pot accesa cu ajutorul tagurilor din "norul" de teme de pe coloana dreaptă a blogului (versiunea pentru desktop, nu sunt celmai mare fan al lecturii şi navigării pe internet de pe telefon, cât de "smart" ar fi el). Ca să vă scutesc de căutări, toate aceste articole le puteţi găsi aici.

- Fişe de studiu, un serial pe care l-am început, dar din motive străine de blogging şi de filatelie nu l-am mai continuat în ritmul pe care mi l-aş fi dorit.

De-a lungul timpului am mai abordat două teme care ştiu că i-au interesat în mod deosebit pe colecţionari: piese din licitaţii, respectiv semnalările de falsuri.

Provocarea scrisului pe blog m-a îndemnat să studiez mai mult, trebuie să recunosc. În aceşti ani trebuie să recunosc faptul că am învăţat enorm. Activitatea de pe blog a fost dublată de cea de realizare a manuscrisului pentru un potenţial catalog enciclopedic, specializat, precum şi de munca de realizare a celei mai mari baze de date cu imagini digitale ale pieselor româneşti comercializate în licitaţii sau aparţinând unor diferite colecţii din ţară şi din străinătate. Tot în aceşti ani am parcurs câteva zeci de mii de pagini ale unor reviste filatelice străine, din care am reuşit să extrag informaţii relevante (nepublicate în România) despre mărcile româneşti mai vechi (unele "descoperiri" au fost publicate şi pe blog). Toate aceste informaţii au intrat într-o altă bază de date (începută încă de prin anii '90), alăturându-se informaţiilor extrase din presa filatelică românească şi din diverse cataloage.

Marele meu regret este că la multe probleme pe care le-am ridicat în aceşti şapte ani nu am avut reacţii din partea colecţionarilor. Ştiţi vorba aia, colecţionarul nu este filatelist (şi viceversa).

Am continuat lucrul la volumul de studiu privind taxele de plată (am mai fost întrebat în ce stadiu am ajuns). Volumul de informaţii a ajuns să fie destul de mare şi mă gândesc să împart studiul în două volume. Oricum, după ce am început să fac un inventar al pieselor porto mai vechi de 1881 am rescris deja de două ori prima parte a studiului. Dacă îmi va ajuta Dumnezeu, sper să termin în acest an măcar primul volum.

Mă "lupt" cu un volum foarte mare de informaţie şi fişiere de tip imagine pentru care numai munca de aranjare, clasificare şi catalogare este deosebit de laborioasă (numărul fişierelor creşte zilnic):

De aceea mă declar mulţumit că s-au inventat computerele personale, pentru că nu ştiu ce m-aş fi făcut cu o asemenea arhivă în sistem clasic (de fapt nici nu cred că aş fi putut să o construiesc).

În cei şapte ani de blogging am mai abordat subiectele specifice legislaţiei de profil, care din păcate nu este cunoscută de către colecţionari şi care - tot din păcate - a fost realizată hoţeşte, pe ascuns, de nişte neica-nimeni în scopuri mult diferite faţă de cele public declarate (şi care, ignorând Constituţia şi Aquis-ul comunitar, aruncă un scuipat în gura cetăţeanului, considerându-l un potenţial infractor). Nu vă spun mai mult de două cuvinte, până nu este prea târziu: deschideţi ochii!

Nu vă mai plictisesc. Vă îndemn totuşi să vă îmbogăţiţi colecţiile cu ajutorul studiului, pentru că este ceva nemaipomenit de frumos!