Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

LA MULŢI ANI!


Iresponsabilii sunt pe cale să distrugă tezaurul naţional de timbre

În luna octombrie a.c. Curtea de Conturi a dat publicităţii documentul "Raport de audit al performanţei privind utilizarea fondurilor destinate emiterii, tipăririi, punerii şi retragerii în/din circulaţie, conservării şi comercializării timbrelor şi efectelor poştale în perioada 2004-2014".

Vă mărturisesc faptul că după ce am parcurs documentul am rămas fără cuvinte. Despre problemele generate de activitatea defectuoasă a SC Romfilatelia SA am scris încă din 2011 pe blog. Desigur că nu a interesat pe nimeni. Ulterior am scris şi despre problemele de la Muzeul Filatelic Naţional solicitând nişte răspunsuri. O parte a răspunsurilor solicitate în urmă cu aproape cinci ani se regăsesc în documentul mai sus citat.

Pe de altă parte ar trebui să îşi producă efectul o prevedere legală privind predarea-primirea inventarului Muzeului Naţional Filatelic către Banca Naţională, spre păstrare.
Iată ce se arată în document la pagina 47:

"Astfel, pe fondul unor neînțelegeri procedurale între Muzeul Național de Istorie a României și Banca Națională a României asupra operațiunii de inventariere a timbrelor depozitate în cutiile de carton în care s-a realizat transportul de la CN ”Poșta Română” SA, aceste bunuri de importanță excepțională pentru patrimoniul cultural național și pentru identitatea națională sunt supuse unui risc de degradare iremediabilă prin modul în care sunt păstrate deja de 26 luni, mai ales în condițiile în care se estimează că operațiunea de inventariere, după ce va fi demarată, va dura o perioadă de mai mulți ani.
Situația contravine grav scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 298/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru protejarea patrimoniului Muzeului Naţional Filatelic, respectiv acela de protejare/asigurare a integrității a Colecției Filatelice a României și de asigurare a condițiilor optime pentru conservarea și expertizarea, în vederea clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, precum şi pentru evaluarea, după caz, a bunurilor respective."


Citiţi în raportul Curţii de Conturi şi vă minunaţi! Documentul poate fi accesat pe pagina instituţiei, iar dacă va deveni indisponibil acolo, îl puteţi descărca în format PDF de aici.


La pagina 54 sunt înscrise recomandările controlului de audit al CCR:

"Având în vedere că pe fondul unor neînțelegeri procedurale privind demararea operațiunilor de inventariere, bunurile de importanță excepțională din Colecția Filatelică a României sunt supuse unui risc de degradare iremediabilă din cauza modului în care sunt păstrate din luna iulie 2014 în aceleași cutii în care s-a realizat transportul de la Conservatorul de Timbre la Banca Națională a României, Muzeul Național de Istorie a României şi Banca Națională a României vor lua de urgență măsurile de protejare/asigurare a integrității acestor valori.
De asemenea, vor fi efectuate demersurile necesare către autoritățile competente ale statului (Parlament, Guvern etc.) pentru identificarea soluțiilor de deblocare a acestei situații și de realizare a scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 298/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru protejarea patrimoniului Muzeului Naţional Filatelic, respectiv acela de protejare/asigurare a integrității Colecției Filatelice a României și de asigurare a condițiilor optime pentru conservarea și expertizarea în vederea clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, precum şi evaluarea bunurilor respective."


Raportul de audit face numeroase referiri şi la activitatea dezastruoasă a Romfilatelia SA în domeniul punerii în circulaţie a emsiunilor de mărci poştale pentru colecţionari. Aproape toate problemele sunt aceleaşi probleme despre care am scris pe blog în ultimii şase ani.

Ştiţi care sunt cauzele pentru care s-a ajuns la situaţiile prezentate în document? Pafarismul, indolenţa, nepăsarea şi lipsa unui minimum minimorum de pregătire de specialitate a personajelor plătite din bani statului. Este o urmare directă a inacţiunii îndelungate şi continue a unor ireponsabili aflaţi în posturi plătite din bani publici. Nu ştiam eu de ce am primit răspunsuri în doi peri la discuţiile pe marginea Tezelor Codului Patriminoiului!

Îmi pare rău că ultimul articol din acest an are ca subiect astfel de minuni, dar doresc pentru începutul noului an 2017 să public lucruri mai frumoase şi mai plăcute.


marți, 27 decembrie 2016

Aruncaţi un ochi şi pe «Collectio» când căutaţi piese româneşti

Ştiu, există multe portaluri şi site-uri de licitaţii, multe magazine virtuale şi multe grupuri şi grupuleţe de vânzări pe reţele de socializare. Nu ştiţi de ce ar mai trebui să vă spun şi eu de unul.

Este vorba de portalul Collectio. Linkul duce spre piesele româneşti existente în ofertă, dar puteţi  să răsfoiţi orice ofertă doriţi, desigur.


La data şi ora scrierii acestei postări, de exemplu, în ofertă se află scrisoarea din imagine, expediată de la oficiul consular franţuzesc din Galaţi spre Sira, taxată cu un porto de 45 de lepta.

Motivul pentru care fac recomandarea nu ţine de reclamă (pentru că nu am făcut nimănui şi nici nu am de gând să fac), ci pentru că proprietarul afacerii, Alexandre Galinos, este unul dintre cei mai buni specialişti în istoria poştală a zoneli Levantului şi aveţi mari şanse să vedeţi piese pe care nu veţi avea ocazia să le vedeţi în altă parte.

Circulaţie înjumătăţită, sau doar o jucărie?

N-aş fi scris despre plicul din imaginea de mai jos (click pentru mărire) dacă nu aş fi fost întrebat de mai mulţi colaboratori ce fel de circulaţie este.


Este un plic destul de urâţel, expediat în august 1922 din Huedin în Iugoslavia, la Mohol. Francatura a fost aplicată pe spatele plicului şi, dacă ne uităm mai bine, vedem două mărci (de 1 leu şi de 2 lei), plus jumătatea verticală a unei a treia (de 30 de bani).

La data expedierii, tariful pentru o scrisoare simplă externă din prima treaptă de greutate era de 3 lei.
Care să fi fostrolul jumătăţii atunci? În opinia mea, jumătatea de marcă a fost utilizată doar ca o măsură de siguranţă în plus, fiind aplicată exact pe marginea clapei plicului, iar întâmplarea a făcut ca oficiantul să o oblitereze cu ştampila de zi.

Concluzia vine de la o pată situată la celălalt capăt al plicului, precum şi de la cercul incomplet al ştampilei de zi din dreapta: probabil că în acel loc a existat cealaltă jumătate a mărcii de 30 de bani (sau poate a altei mărci, sau poate a fost doar o fâşie de hârtie gumată), anulată şi ea de către oficiant cu ştampila de zi, dar care jumătate (ori fâşie) s-a dezlipit şi a căzut, rămânând pe plic numai jumătatea de marcă din stânga.

Şi mă minunez iarăşi: ce frumoasă este filatelia!  👦👦

"Coală" care n-a trezit (aproape) niciun interes

Pe la începutul lunii a apărut pe eBay un fel de coală (sau fragment de coală) nedantelată al valorii de 5 bani din emisiunea "Expoziţia generală" din 1906. La prima vedere, "coala" dădea impresia unui soi de coală de eseuri ori a unei probe de planşă. Ca în imaginea următoare (click pentru mărire).


Calitatea imaginii lăsa bine de dorit, dar după urmele de culoare de pe marginea inferioară şi de pe cea dreaptă s-a dat senzaţia unui soi de clişeu zincografic. Oricum, dimensiunea "colii" nu corespunde cu cea a mărcii definitive (care are 100 de exemplare, 10×10, nu 42, ca la această piesă).

Iniţial nu am dat prea mare atenţie ofertei cu pricina, uitându-mă aşa... mai "în diagonală" şi neobservându-i caracteristicile. Ea a ajuns să-mi atragă atenţia abia după încheierea licitaţiei din cauza preţului relativ mic pentru o formaţiune de o asemenea mărime (click pentru mărire).


Privind mai cu atenţie coala, am văzut că este nedantelată. Mi s-a aprins imediat beculeţul şi am început să examinez cu mai multă atenţie cea de-a doua imagine postată de ofertant (click pentru mărire).


Pentru că am o memorie vizuală bună (zic eu) şi pentru că am luat la puricat această marcă relativ recent aveam în minte caracteristicile desenului şi am observat un detaliu care parcă nu se regăseşte la marca definitivă: un mic punct alb sub litera "b" din colţul drept superior.


Aici (click pentru mărire) este aceeaşi imagine, dar cu săgeţi care indică punctul cu pricina.

Mi-am adus aminte că am în biblioteca mea de imagini o fotografie a unui bloc oferit într-o altă licitaţie mai veche:


Am luat blocul din oferta noastră şi l-am suprapus peste blocul dantelat de mai sus:


Am ajustat lăţimea mărcii din blocul nedantelat la cea a mărcilor dantelate, le-am aliniat şi am observat existenţa unei distanţe total diferite între clişee faţă de planşa mărcii originale.

Concluzia este singura logică. În opinia mea (şi fără să am piesa în mână) cred că cineva s-a jucat pe calculator ori chiar a dorit să fabrice un fals utilizând clişee (a doua variantă o iau în calcul datorită alinierii nu chiar perfecte a "clişeelor" din coala nedantelată; probabil că pe calculator alinierea ar fi fost mai bună).

Sfatul pe care vi-l dau şi la care revin întotdeauna este să deschideţi bine ochii la ofertele pe care le găsiţi pe internet.

miercuri, 21 decembrie 2016

Colecţionarul condamnat în "procesul Biserica Neagră"

În toamna acestui an au ajuns în licitaţii online mai multe corespondenţe expediate imediat după Primul Război Mondial de către acelaşi expeditor.

Toate trimiterile fac parte din corespondenţa unui colecţionar al cărui nume mai puţin comun m-au făcut să caut informaţii despre persoana lui.

Una dintre corespondenţe poate fi văzută mai jos.



Expeditorul este Guido Fitz din Braşov. Lăsând la o parte particularităţile circulaţiei cărţii poştale (datorită căreia interesul colecţionarilor din ziua de astăzi a fost destul de mare), căutările pe internet după numele filatelistului m-au dus spre volumul Luciei Hossu Longin (Memorialul durerii: o istorie care nu se învaţă la şcoală). Guido Fitz (n. 1884), funcţionar, consilier parohial în 1958, a fost condamnat la zece ani de închisoare în urma procesului Biserica Neagră ca "învinuit de a fi săvârşit infracţiunea de tentativă la crima de trădare de patrie (...), cât şi săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinei sociale, prin agitaţie cu caracter deosebit de grav (...). Detalii, aici. Despre "lotul Biserica Neagră" este vorba şi în documentarul difuzat de TVR2. La 06:14 se poate vedea pagina dactilografiată din care au fost citate detaliile.

Alte informaţii despre "lotul Biserica Neagră" se pot găsi aici (în română) şi aici (în germană).

vineri, 16 decembrie 2016

Nume mari în semnături

Vă prezint două piese foarte potrivite pentru ilustrarea istoriei filateliei româneşti. Le-am întâlnit în licitaţiile online, dar mi-am dat seama de natura mesajelor pe care le conţin (şi de numele expeditorilor) mult mai târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată...


Prima piesă este o carte poştală expediată în decembrie 1903 de către Rudolf Zoscsak. Cartea poştală a fost obliterată cu ştampila specială a oficiului sucursal temporar BUCURESTI - EXPOSITIE 6DEC903.
Problema este că ştampile având o legendă similară au fost semnalate numai în 1894 (a IV-a ediţie a Expoziţiei cooperatorilor, oficiu temporar cu funcţionare între 8 octombrie şi 16 noiembrie 1894) şi în 1904 (Expoziţia Societăţii Agrare a Marilor Proprietari, oficiu temporar cu funcţionare între 25 sept./8 octombrie - 3/16 noiembrie 1904).
Datele provin din lucrarea ing. Călin Marinescu (Oficiile, agenţiile şi gările poştale române 1850-1950), iar tipul ştampilei a fost comparat cu ilustraţiile prezentate de dr. Valeriu Neaga (Ştampile speciale româneşti din perioada modernă şi contemporană).
În 1903 s-a desfăşurat congresul şi expoziţia "Asociaţiunei române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor", ARIRS, dar nu în luna decembrie, ci mai devreme, între 21 şi 25 septembrie (detalii pot fi găsite aici). Pentru această manifestare nu ştiu să fi existat un oficiu poştal. Aşadar ştampila mă lasă în ceaţă, neavând informaţii despre ea.



A doua piesă este datată ianuarie 1926, fiind expediată pe adresa marelui colecţionar german Philipp Kosack de către marele colecţionar român Szalay. Mesajul este scris în limba germană şi este destul de lizibil.

Ambele cărţi poştale au fost vândute în licitaţii online fără să li se acorde vreo atenţie deosebită.

Nu ştiu cum a circulat

Înainte de a vă prezenta piesa la care doresc să mă refer îi rog pe cititori să îmi ierte pauza de la ultima postare până acum. Au apărut alte probleme de care a trebuit să mă ocup şi nu am reuşit să mai scriu pe blog.

Frunzărind licitaţiile online am văzut cu ceva timp în urmă un plic din perioada timpurie a republicii, expediat din Valea lui Mihai în Statele Unite. Pe faţă, plicul poartă ştampilele poştale ale oficiului de expediţie, iar pe verso există ştampile de sosire. Click pe imagine pentru mărire.


Cu toate acestea, pe plic nu se vede nicio urmă cum că ar fi existat vreodată şi vreo francatură. La acea dată (martie 1949) tariful par avion către SUA impunea aplicarea mai multor mărci.
În lipsa acestora însă nu-mi dau seama cum a circulat această trimitere până la destinaţie.

Probabil exista la acea dată o procedură care mie îmi scapă acum.

miercuri, 7 decembrie 2016

Linii de culoare

Un corespondent al blogului aflat în străinătate m-a întrebat care este cauza liniilor de culoare marginale care se întâlnesc relativ des la mărcile emisiunii "Perle". Aceeaşi întrebare mi-a fost pusă şi de alţi colecţionari, cu ocazii diferite.


Am găsit o marcă ştampilată cu care pot explica mai bine cauza apariţiei acestor linii de culoare.

Pe latura verticală dreaptă se poate distinge o linie subţire de culoare. Ea reprezintă amprenta muchiei clişeului metalic, imprimată fără intenţia tipografilor. Că este aşa şi că nu este vorba despre un aşa-zis "spaţiu tipografic" (pe care l-am amintit în articole mai vechi, dar la alte emisiuni) o demonstrază ceea ce se poate distinge la ultima săgeată de jos. Neregularitatea care se vede reprezintă colţul clişeului mărcii noastre. Ea este continuată cu amprenta marginii clişeului învecinat, aflat dedesubt.

Ar fi bine să reţineţi (dacă vă pasionează studiul mărcilor mai vechi) faptul că toate mărcile din perioada 1872 - 1909 imprimate în tipar înalt (cu unele excepţii) au avut planşe de tipar confecţionate dintr-un număr de clişee mobile. La fel s-a întâmplat şi cu marca pentru ziare din 1911, precum şi cu mărcile Spic de grâu imprimate în culori schimbate (din emisiunea Moldova). La aceste mărci, "spaţii tipografice" pot apărea numai la marginile colilor (cel puţin numai acestea sunt cunoscute până în prezent).

Începând cu 1909 (mărcile din emisiunea Carol I tipografiate), uzualele Ferdinand şi toate timbrele de ajutor şi asistenţă imprimate în tipar înalt au avut planşe de tipar confecţionate din plăci de zinc pe care au fost multiplicate un număr de clişee (de regulă câte 25). Numai la aceste mărci pot apărea amprente ale unor "spaţii tipografice" (sau "capete de cui" uneori) între mărci.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Un Cap de bour dubios

Răsfoind licitaţiile încheiate recent pe eBay, am dat peste o ofertă care - mie unuia - mi se pare dubioasă. Urmăriţi capturile de ecran de mai jos (click pe imagini pentru mărire):


Descrierea detaliată este aceasta:


Evoluţia bidurilor:


Cu explicaţie de care nu ar mai fi nevoie:


Potrivit inventarului realizat de expertul Fritz Heimbüchler, ştampila biroului  din Vaslui nu este cunoscută pe niciun exemplar de 81 de parale din prima emisiune.

Lăsând însă la o parte acest amănunt (nesemnificativ?), am "pus" peste fotografia postată pe portalul de licitaţii o amprentă a ştampilei WASLUI MOLDOVA (luată din cartea de ştampilografie a lui Dragomir Kiriac). Am potrivit diametrul amprentei  la cel al ştampilei din fotografia postată de vânzător, suprapunând litera W peste cea din fotografie, Din păcate, ele nu se prea potrivesc.


De un Cap de bour original cu ştampilă falsă încă nu a auzit nimeni de la 1858 până astăzi.

Ştampilă cu dublu rol

Am mai semnalat astfel de ştampile. Ele nu sunt rare, dar ori nu au fost semnalate, ori s-a trecut peste semnificaţia acestora fără a fi băgate în seamă.

Am dat recent peste un plic cu francatură Mihai uzuale obliterate cu o ştampilă cu dublu rol: şi ştampilă de zi, şi de serviciu.


Ştampila cu pricina are următoarea legendă: BUCUREŞTI I - DUPĂ PLECAREA CURSEI, având data 8 APR 946.


Ştiu că lucrează cineva la un catalog al ştampilelor româneşti şi m-am gândit că ar trebui să o menţionez.

joi, 1 decembrie 2016

Ce înseamnă studiul mărcilor poştale

N-am de gând să mai deschid vreo lecţie. Doar mă minunam la ce anume îi preocupa pe specialiştii francezi în anul 1864!!!

Facsimilul din imaginea de mai jos reprezintă un articol publicat în revista denumită ca în antetul paginii. Editorul acestui perioadic a fost cunoscutul expert francez Arthur Maury.

Subliniez că articolul a apărut aşadar la numai 6 ani distanţă faţă de punerea în circulaţie a Capetelor de bour. Cu amărăciune constat cât de departe suntem chiar şi astăzi. Fără alte cuvinte...

Click pe imagine pentru mărire.


La mulţi ani, România!


luni, 28 noiembrie 2016

Cineva a găsit o soluţie originală pentru a scoate nişte falsuri din circuit

Probabil sătul să se tot lovească de ele (ori poate din cauză că s-a păcălit cu aşa ceva, nu se ştie), falsuri ale mărcilor de binefacere "Mama răniţilor" din 1906 au fost supratipărite cu un mesaj de atenţionare cât se poate de clar:


Falsurile supratipărite au fost oferite recent în cadrul unui lot pe un portal online. Una peste alta, cel care a aplicat supratiparul s-a ferit să continue comercializarea falsurilor, făcând în final un bine nesperat multor potenţiali amatori care n-ar fi ştiut să identifice falsurile.

duminică, 27 noiembrie 2016

Despre filigranele întoarse sau răsturnate la uzualele Spic de grâu

Am o scurtă observaţie referitoare la acest subiect, pe care am considerat necesar să o fac văzând care sunt subiectele căutate de internauţii care au ajuns pe acest blog.

Povestea filigranelor PR de la emisiunea Spic de grâu este una lungă şi încurcată, tratată superficial de literatura filatelică românească din cauza lipsei unor studii mai elaborate. În general, ceea ce se găseşte sau se oferă pe piaţa locală sunt variante comune, care nu prea merită o atenţie deosebită din partea colecţionarului obişnuit. Mărci cu filigranul PR răturnat pot fi, chiar la aceeaşi valoare, ori foarte comune, ori rare. Dar acest statut depinde de mai mulţi factori care nu sunt (deocamdată) descrişi în literatură.

Mă preocupă acest subiect de vreo 40 de ani şi încă descopăr combinaţii noi, nesemnalate, chiar şi după toţi aceşti ani.

Ca element de studiu, la mărcile Spic de grâu cu filigran PR ar trebui luate în consideraţie trei caracteristici (pe care eu le consider importante) şi care necesită un nivel minim de specializare (fără de care un amator potenţial se poate păcăli uşor):

- tirajul din care face parte marca (respectiv tipul de filigran PR şi natura hârtiei);
- planşa din care face parte marca (la toate valorile mici există mai multe planşe şi tipuri, chiar dacă ele nu sunt înscrise/descrise în cataloage);
- abia pe a treia treaptă intervine poziţia filigranului, precum şi dantelura mărcii.

Atunci când întâlniţi pe undeva oferită o marcă dintr-o valoare mică având filigranul răsturnat, sunt şanse mari ca respectiva marcă să fie una comună, dacă nu reuşiţi să identificaţi după o simplă fotografie tirajul ori vreun tip deosebit. De aceea îi sfătuiesc pe amatori să nu se hazardeze în achiziţii ale unor piese pe care nu le cunosc.

Sper ca într-un viitor nu prea îndepărtat să pun la dispoziţia pasionaţilor un volum având ca subiect uzualele Spic de grâu.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

În sfârşit a fost aprobat şi bugetul pe 2016 al Romfilatelia

Când am dat peste ordinul de aprobare al bugetului SC Romfilatelia SA m-a bufnit râsul, deoarece sub titlul documentului se menţionează: "În vigoare de la 24.11.2016 până la 31.12.2016.
Dacă doriţi să vă jucaţi cu datele financiare, v-am pregătit un fişier tip xlsx (MS Excel). Dar puteţi vedea indicatorii şi în imaginile de mai jos (click pentru mărire).


Cifrele reprezintă mii de lei.

Tabelul dezvăluie o situaţie curioasă în ceea ce priveşte profitul societăţii, care se pare că este de fapt pierdere (ştiţi voi, ca-n bancul cu maşina care era de fapt bicicletă şi care n-a fost..., mă rog). Mai exact, anul trecut s-a înregistrat o pierdere de 854 mii de lei (calculaţi-vă singuri la salariul pe care îl aveţi în câţi ani aţi câştiga banii aceştia), iar pentru anul 2016 se prevede revenirea pe profit (rândul 22, coloanele 4 şi 5).

Mie personal mi se pare destul de curioasă situaţia. Problema este că atunci când nu eşti în stare să-ţi acoperi cheltuielile nu ai decât două opţiuni: ori creşti veniturile, ori scazi obligaţiile de plată (eventual încerci să combini cele două opţiuni).

Gândiţi-vă la propriul salariu, apoi uitaţi-vă la cifrele de la rândul 51, coloanele 4, 7 şi 8 (câştigul mediu lunar pe salariat).

Referitor la cheltuieli, ştiu că mai mulţi cititori sunt interesaţi de cele înscrise la rândurile 14 şi 17.

Îmi aduc aminte de un scurt dialog petrecut în urmă cu un an (cred) între un colecţionar şi cineva din conducerea companiei (uitaţi-vă pe articolele mai vechi): "Dar eu obţin profit!" (cu alte cuvinte - ce te legi dom'le de viaţa mea?). Se vede.

Problema este că toţi aceşti bani nu sunt scoşi din conturile personale sau aduşi de acasă de managementul companiei. Sunt banii statului, se înţelege, da?

UPDATE 27.11

Fişierul MS Excel ţi imaginile cu tabelul bugetului au fost înlocuite cu versiuni noi, cele vechi conţinând o eroare de import la capul tabelului. Îi mulţumesc domnului Ioan-Luca Vlad pentru că a descoperit eroarea pe care am făcut-o la importul datelor.

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Despre falsuri ale Capetelor de bour în presa filatelică din 1874

Este vorba de un scurt articol publicat în numărul din ianuarie 1874 al revistei Le Timbre-Poste (editată de Moens). Ca autor al unor falsuri timpurii, existente la acea dată, este nominalizat un oarecare M. Rosemblum, fost amploiat al poştelor la Iaşi.


Se cuvine o precizare: tot circulă prin târg noţiunea de "fals de epocă", în viziunea unora (deformată de altfel) asemenea falsuri de epocă având o oarecare valoare.
Ideea este una complet eronată, fiind menită să golească buzunarele fraierilor. Falsurile sunt tot falsuri, indiferent de când datează, iar cu excepţia falsurilor Sperati (singurele creditate de experţi cu o oarecare valoare, dar numai atunci când sunt alăturate originalelor), orice alte falsuri nu au nicio valoare filatelică.

vineri, 18 noiembrie 2016

Ocupaţia germană în Primul Război Mondial - o descoperire recentă

La licitaţia Dr. Derichs Cologne planificată pentru luna decembrie a.c. se oferă o piesă deosebită a ocupaţiei germane: marca tip Germania de 10 pfg. roz supratipărită cu "Gültig 9. Armee", dar nu orice piesă, ci una care prezintă supratiparul aplicat pe tirajul "Friedensdruck" al uzualei, nu pe cel ulterior, obişnuit pentru această emisiune.

Descoperirea este una nouă, varietatea fiind catalogată abia în ediţia din 2016 a catalogului specializat Michel pentru Germania. Catalogul nu îi acordă nicio cotă varietăţii, în locul preţului fiind inserat simbolul "–".


Descrierea făcută piesei de către casa de licitaţie etse următoarea:

"Michel 1I - 10 Pfg. dunkelrotkarmin, Friedensdruck, linke obere Bogenecke in postfrischer Luxus-Qualität mit Plattendruck-Oberrand, wobei auch die Bogenränder völlig postfrisch, ungefaltet und unbeschriftet sind. Diese Marke wurde erst vor kurzem durch uns entdeckt und nach Attestierung in den aktuellen Michel-Deutschland-Spezial (Auflage 2016) aufgenommen - eine sensationelle Neuentdeckung nach fast 100 Jahren. Neues Fotoattest Wasels BPP: "einwandfrei". (Im Michel nur mit " .-" verzeichnet, wobei die hier gezeigte Marke mit Plattendruck-Oberrand aus der linken oberen Bogenecke ohnehin einen Liebhaberpreis verdient - ohne Zweifel das beste erreichbare Stück dieser Marke.)."

 Preţul de strigare la licitaţie pentru această marcă a fost stabilit la 2.400 euro.
Rămâne să vedem care va fi rezultatul licitaţiei.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Presa e plină de indivizi care n-au avut loc prin altă parte

În fiecare an, pe 12 octombrie trebuie să se trezească câte-un prostovan să scrie că se aniversează primele capete de bour. Anul acesta am dat peste chiflă la tipii de la portalul Descoperă (parte a Mediafax).


Povestea îmi pare că provine de la nişte berbeci care "ţin" un calendar al evenimentelor, unde - după cum se vede - datele sunt eronate. Articolul este aici. Click pe imagine pentru mărire.


Dar ştiţi care e partea haioasă, care-i face de tot rahatul de cacao pe cei de la Descoperă-Mediafax? Le este lene să scrie, şi de aceea reciclează articole vechi. Se vede în comentarii, după dată. Noroc că mai există şi internauţi bine informaţi, că de prostovani nu ducem lipsă. Veşnica boală: hai să ne dăm noi cu  părerea, ce dacă nu ne pricepem?


De aceea stau şi mă mir: cât de berbec poţi să fii să nu te uiţi nici măcar pe comentarii? Panarame ce sunteţi!

luni, 7 noiembrie 2016

Un tip nou de făcături

După ce făcăturile oferite anterior în mod repetat intră în "uzură morală" (adică se termină fraierii şi nu mai există cumpărători), fabricanţii de făcături se orientează rapid spre cel mai facil pas pentru păcălirea colecţionarilor: inventarea unei categorii noi de făcături.

Cunoştinţa noastră mai veche din Eppelheim, Germania, a oferit un set nou de "supratipare". Dar ce să vezi? Şoc şi groază! Nu s-au vândut! Mai mult ca sigur că ele vor apărea din nou pe eBay, oferite fiind de ID-ul a-scavokl sau de alt ID al aceluiaşi vânzător. Click pe imagine pentru mărire.


Din galeria rarităţilor internaţionale

Parcurgând o vânzare la preţuri nete a unui negustor francez (vânzare la preţuri fixe, pe principiul "primul sosit - primul servit") am rămas impresionat de o piesă franţutească cu adevărat spectaculoasă.

Oferta prezentată de Albert Cohen Sabban (lotul 774, de aici) conţine (printre alte piese franţuzeşti frumoase) un plic cu o francatură multiplă cu adevărat deosebită. Click pe imagine pentru mărire.


Pentru cei potenţial interesaţi, catalogul în format PDF poate fi descărcat de aici.

vineri, 4 noiembrie 2016

Reclamă pentru viniete

Stabilimentele grafice care funcţionau în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului următor şi-au dat seama că aplicarea pe corespondenţe a unor viniete având diverse subiecte poate fi un mijloc foarte bun atât pentru publicitate comercială, cât şi pentru promovarea unor evenimente sau marcarea unor aniversări din diferite zone ale societăţii. Tocmai de aceea tipografii mai pricepuţi şi care au dispus de mijloacele tehnice necesare şi-au oferit serviciile celor interesaţi potenţiali.

O astfel de ofertă (incluzând preţurile pentru viniete) a fost recent prezentă pe un portal online.
Preţul ei nu are importanţă, am dorit să v-o prezint pentru frumuseţea ei (oricum pe piaţa filatelică românească nu am întâlnit aşa ceva). Click pe imagine pentru mărire.


miercuri, 2 noiembrie 2016

Despre propunerile transmise Ministerului Culturii privind Tezele prealabile ale Codului patrimoniului

Ministerul Culturii a publicat ieri pe pagina sa de internet propunerile prezentate de persoanele interesate referitoare la Tezele prealabile ale Codului, propuneri strânse sub forma unui singur document în cadrul căruia au fost inserate şi răspunsurile.

Pentru a uşura citirea şi a asigura accesul la document şi ulterior, din documentul postat pe pagina Ministerului Culturii am realizat un fişier PDF care poate fi descărcat de aici.

Pentru domeniul "filatelie" am fost singura persoană care a înaintat propuneri. Le puteţi găsi (alături de câteva răspunsuri) la ultimele pagini ale documentului. Din păcate, la unele întrebări nu există niciun răspuns, problemele ridicate rămânând în coadă de peşte.

Până în acest moment nu au fost discutate public decât principii generale care vor ghida alcătuirea viitorului Cod al patrimoniului. Presupun că în viitor, pe măsură ce acest cod va fi realizat, vor urma alte discuţii publice care vor avea ca obiect prevederi concrete.

marți, 1 noiembrie 2016

Au apărut iarăşi făcături "Odesa"

Am mai scris despre acest subiect, am explicat şi am argumentat de câteva ori de ce aceste mărci de aşa-zisă ocupaţie sunt doar făcături gândite de negustori americani.

Astă seară am dat din nou de un set de făcături oferite pe eBay. Click pe captura de ecran pentru mărire.


Măgăria cât casa şi de încă cinci ori pe-atât este listarea acestor aşa-zise ocupaţii de către Michel. La acest capitol - am mai spus-o şi o voi mai spune - domnii de la Michel nu au decât să se ia de mână cu autorul unui alt catalog creditat puternic de unii de pe la noi, Brainard, care listează şi acordă preţuri pentru o sumedenie de făcături, aşa-zise emisiuni locale (ocupaţia Budapesta, Cluj, Ineu etc.) care oficial nu au existat şi care nu pot fi justificate. Că există destui colecţionari creduli care se lasă înşelaţi de profitori e treaba lor. Problema este ca numărul fraierilor să nu se îngroaşe.

Am pomenit de Michel. Cu părere de rău trebuie să o spun (am mai spus-o şi o voi mai spune), redactorii de acolo se încred în cine nu trebuie. Şi aici e treaba lor, ştiţi proverbul: fiecare pasăre pe limba ei piere. Dar chiar şi aşa, o umbră de decenţă tot manifestă, menţionând "caracterul discutabil" al acestei aşa-zise emisiuni (citiţi nota din subsol; păi dacă e o emisiune neatorizată la ce-i mai atribui cote?).


Revin la cele patru supratipare oferite pe ebay de ID-ul premier603. "Seria" oferită de acesta nici măcar nu este cea din Michel. După ce aceste aşa-zise ocupaţii au fost listate în catalogul german, s-a manifestat o grămadă de profitori-întreprinzători care au realizat tot felul de supratipare, aşa cum le-a fost la îndemână. Culmea este că aceste reproduceri după falsuri (n-am alt termen mai potrivit) nici măcar nu seamănă cu "supratiparele" listate iniţial! Sic!

Am mai prezentat care este povestea aşa-zisei emisiuni de ocupaţie românânească la Odesa. Ele sunt creaţia unor negustori americani, povestea activităţii lor fiind descrisă de Andrew Cronin în nr. 42 al revistei canadiene The Post-Rider/Iamcik (revista Societăţii de filatelie rusească din Canada) din iunie 1998 (Andrew Cronin a fost un mare filatelist şi un mare cercetător, expert, dar şi un mare prieten al filateliei româneşti, membru al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Filatelişti - AIJP, autor a numeroase articole şi studii în reviste de specialitate de pe trei continente, Dumnezeu să-l ierte!). În anii '80 am avut onoarea să îl cunosc personal.


Este vorba despre fraţii Julius şi Harry Stolow, negustori de timbre încă din perioada interbelică, dar şi autorii unei game destul de largi de făcături diverse mai ales în zona mărcilor ruseşti şi ale URSS. Povestea lor este prezentată epic de către Andrew Cronin. Click pe imagini pentru mărire (îmi pare rău pentru calitatea scanurilor, sunt făcute după copii xerox). Despre "ocupaţia" Odesa găsiţi imaginile pe a doua pagină, jos, iar descrierea "operaţiunii" se află pe a treia pagină.


Aşadar, ce facem cu aceste... reproduceri de falsuri? Păi bine, domnilor, nici măcar o serie de falsuri ca lumea nu sunteţi în stare să oferiţi, umblaţi cu copii după falsuri? (SIC!)

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Propuneri şi sugestii privind Tezele Codului Patrimoniului Naţional

Astăzi, mai devreme, am finalizat redactarea unui set de sugestii şi propuneri specifice filateliei pe care le-am înaintat prin mail la adresa pusă la dispoziţie de către Ministerul Culturii, aici (postarea din 20.10.2016) şi aici. Tezele pot fi consultate de către orice persoană interesată aici.

Pentru a putea fi cunoscute şi discutate şi de către colecţionari, le public şi aici. Sunteţi liberi să vă exprimaţi opiniile în formularul de comentarii de mai jos.



PROPUNERI ŞI SUGESTII LA TEZELE PREALABILE ALE CODULUI PATRIMONIULUI

PATRIMONIUL MOBIL - TIMBRE ŞI FILATELIE

1. Referitor la Titlul II, Capitolul 1 şi la Titlul VI, Capitolul 1

a. Pornind de la definiţia filateliei (acţiunea de colecţionare şi studiere a mărcilor poştale), este necesară clarificarea definirii noţiunii de patrimoniu cultural mobil pentru sfera timbrelor şi a filateliei, în condiţiile în care acestea au caracteristici total diferite faţă de celelalte obiecte aparţinând patrimoniului mobil, nu provin din depozite precum obiectele arheologice şi se mai păstrează astăzi în principal doar prin efort privat.

Filatelia presupune şi are ca obiect principal realizarea unei colecţii de timbre. La nivel naţional există deja o colecţie completă de timbre româneşti în cadrul Muzeului Naţional Filatelic. Este necesar a se stabili ceea ce se doreşte în continuare: construirea unei alte colecţii paralele cu aceleaşi timbre, a două sau a altor cinci colecţii? Ce se doreşte de fapt în termeni concreţi? Realizarea unui depozit naţional de timbre?

b. Pornind de la aceeaşi definiţie a filateliei, este necesar a se clarifica şi a se declara în mod public care este finalitatea măsurilor de protecţie, deoarece impunerea protecţiei este ilogică în lipsa obligativităţii valorificării patrimoniului din punct de vedere istoric, cultural, ştiinţific etc., ea generează în această situaţie cheltuieli inoportune şi nejustificate ale fondurilor publice în raport cu nevoile de informare ale societăţii.

În actuala Strategie naţională pentru cultură, filatelia lipseşte cu desăvârşire.

2. Referitor la Titlul III

Arhivele fac parte dintre instituţiile menţionate în cuprinsul titlului şi care se pot afla în posesia unor piese filatelice sau documente de interes deosebit pentru istoria poştală şi/sau istoria comunicaţiilor din România. Totuşi aceste instituţii nu au personal specializat pentru filatelie. De aceea, în opinia mea s-ar impune adoptarea unor proceduri specifice care să aibă ca scop identificarea şi prezervarea unor documente din categoriile menţionate (de regulă corespondenţă), chiar dacă acestea nu au timbre ataşate.

Despre acest subiect am publicat un articol disponibil la adresa de internet:

3. Referitor la Titlul VI

a. Consider că pentru timbre şi filatelie este necesară includerea unui set separat de definiţii şi reglementări în cadrul fiecărui capitol şi al fiecărei secţiuni.

b. Propun ca necesară pentru identificarea timbrelor susceptibile să facă parte din patrimoniu utilizarea cataloagelor filatelice acceptate pe plan internaţional, deoarece astfel se elimină adoptarea unor clasificări arbitrare care să ducă la măsuri de protecţie nejustificate de valoarea şi raritatea timbrelor respective (ca echivalent potenţial în arhitectură, se poate ajunge la o decizie de protecţie de genul "sunt protejate toate clădirile cu acoperiş verde").

Între 1858 şi 1947 au fost tipărite peste 1200 de timbre diferite, într-un tiraj cumulat apreciat la peste 100.000.000 exemplare; în perioada 1948-1990 au fost tipărite alte peste 3.600 de timbre diferite, într-un tiraj cumulat apreciat la peste 250.000.000 de exemplare. Marea majoritate a timbrelor din ambele perioade sunt comune sau foarte comune, excepţiile nedepăşind 10-15 poziţii (care se pot identifica facil prin numărul acordat de cataloagele internaţionale şi prin fotografie). Ca ordin de mărime, marea majoritate a colecţiilor particulare au o valoare cumulată a timbrelor componente situată sub preţul de achiziţie al unui autoturism de serviciu din MC sau MAI.

Plecând de la acestea, consider că pentru includerea în patrimoniul mobil criteriile de identificare trebuie să se stabilească în raport de nivelul de raritate şi de un anumit nivel minim al preţului de piaţă, nu global sau implicit  în raport de vechime ori alte criterii colective.

c. Consider că este necesară eliminarea aberaţiilor existente în legislaţia actuală referitor la protecţia implicită şi circulaţia timbrelor şi a pieselor filatelice şi adaptarea la legislaţia şi practicile existente în ţările membre ale UE (în conformitate cu principiul X din Titlul I).

d. Lipsa de preocupare pentru domeniul filateliei manifestată până acum  de autorităţi are ca rezultat dispariţia specialiştilor. La nivel naţional mai există în prezent numai 3 (trei) experţi atestaţi în viaţă (dintre care unul a primit atestare în condiţii dubioase, fiind străin de acest domeniu).

Lipsa specialiştilor generează o situaţie imposibilă: atestarea unor noi specialişti şi/sau experţi este în acest moment imposibilă fără încălcarea legislaţiei în vigoare.

Din această cauză vă propun ca pe parcursul discuţiilor viitoare pe marginea Codului să fie cooptate persoane recomandate de către Muzeul Filatelic Naţional şi de către Federaţia Filatelică Română.

vineri, 28 octombrie 2016

News: Acces gratuit permanent la varianta electronică a Monitorului Oficial

Astăzi preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind promulgarea legii potrivit căreia cetăţenii vor avea acces gratuit permanent la varianta electronică a Monitorului Oficial, părţile I şi II, începând din 1 iunie 2017.

Având în vedere hăţişul legislativ generat de multitudinea actelor normative şi a modificărilor repetate ale acestora, măsura permiterii accesului gratuit la Monitorul Oficial nu poate fi decât una foarte bună.

joi, 20 octombrie 2016

Prin loturi poţi descoperi lucruri interesante

Am observat un lucru care nu se întâmplă multor colecţionari ai mărcilor mai vechi: căutatul pieselor potenţial deosebite în loturi. Ştiu din experienţă că cei care le oferă au mai lăsat câte ceva în grămăjoara de care doresc să scape. Şi se mai întâmplă relativ des ca în loturile cu pricina tot să rămână câte ceva, chiar dacă vânzătorii le-au verificat. De aceea nu scap ocazia să verific ceea ce se oferă pentru că mi s-a întâmplat să am surprize plăcute de multe ori.


În imagine este un lot de câteva mărci în cadrul căruia la o parcurgere rapidă se poate observa o marcă de 25 bani dantelată Carol cu barbă cu ştampilă albastră Botoşani (nu prea comună), o marcă Bucureşti colţ de coală, o ştampilă violetă Mihăileni pe o marcă de 25 bani Perle etc., etc. Pentru unii pot fi mărci de interes, pentru alţii nu.

Surpriza vine de pe ultimul rând, unde chiar prima marcă este de fapt un fals dintr-un model pe care nu cred că l-am mai întâlnit.


Observându-l, am acum ocazia de a-l indexa în baza de date pentru a-l putea menţiona mai târziu, la nevoie.

miercuri, 19 octombrie 2016

Fraudă poştală la Oradea

Prima dată când am văzut cartea poştală din imaginea de mai jos (click pentru mărire) aveam senzaţia că mă uit şi nu înţeleg despre ce este vorba, din cauza culorii mărcii de 1 leu Ferdinand "cap mare". M-am uitat apoi la dată şi am realizat că ân acea perioadă tariful pentru o carte poştală simplă nu era de 1 leu, ci mai mic (el a fost de numai 50 de bani).


Ulterior am realizat defapt ce nu înţelegeam (nu râdeţi, se întâmplă să simţi că nu mai procesezi ceea ce vezi după ce stai cu nasul în timbre vreo zece ori). Expeditorul, probabil un farmacist din Oradea, a expediat la Bucureşti o solicitare pentru un eşantion de medicament, francând cartea poştală cu o marcă fixă de 1 leu albastru decupată dintr-un formular de mandat poştal (şi uite-aşa omul a făcut o economie de 50 de bani).



Cartea poştală a circulat fără ca mica fraudă să fie observată (altfel trimiterea ar fi fost ori marcată cu vreo ştampilă "T" sau "Porto", ori ar fi primit o marcă taxa de plată (ori amândouă).

Această carte poştală ar putea sta foarte bine într-o colecţie de istorie poştală care are ca obiect studiul tarifelor.