Ca utilizator al sistemelor de operare ale Microsoft nu sunt unul prea proaspăt. Încă am licenţele pentru sisteme vechi, căzute de mulţi ani în uitare (şi pentru mulţi tinerei doar nişte necunoscute, nişte poveşti).
Fotografia nu este culeasă de pe net, sunt manuale scanate de mine.
Din 1981, de când s-a născut MS-DOS 1.0, paradigma a fost întotdeauna ceva de genul: îţi vindem dreptul de a utiliza un pachet de programe pe unul sau mai multe calculatoare (potrivit licenţei achiziţionate), pe care tu ai obligaţia să nu îl revinzi, să nu îl decompilezi şi să nu îl utilizezi pentru acţiuni care contravin legii. În rest, poţi să ţi-l bagi şi-n fund!
Ceea ce se întâmpla apoi era lăsat total la latitudinea utilizatorului: doreai să-i faci vreo actualizare sau un upgrade (din cele gratuite)? Nu te oprea nimeni şi nu te obliga nici să o faci, nici să nu o faci. Aveai chef să instalezi unul sau mai multe programe, apoi să le dezinstalezi? Liber!
Singura interdicţie (apărută ceva mai târziu, pe timpul cât XP-ul era în floare) era aceea că ţi se putea "tăia macaroana" de la update-urile de securitate dacă SO-ul se dovedea că este piratat şi nu unul original (şi am considerat întotodeauna legitimă această acţiune).
Iată că odată cu lansarea ultimei "versiuni" a Windows-ului, cei de la Microsoft schimbă paradigma.
Geloşi probabil pe Google şi pe ceilalţi producătorii de telefoane mobile şi tablete (care au adoptat ceva mai demult "software as a service" şi care au ajuns să dirijeze viaţa câtorva miliarde de persoane fără măcar să-i întrebe ce-şi doresc acestea), domnii din Redmond au zis că ar fi "mai bine" să facă şi ei la fel ("mai bine" pentru companie desigur, nu şi pentru utilizatori).
Prin mişcarea isteaţă a companiei de a oferi update gratuit utilizatorilor versiunilor mai vechi de Windows (7, 8 şi 8.1), dar fără a da înainte de lansarea oficială prea multe detalii despre schimbarea paradigmei, Windows 10 se află deja, la ora la care scriu aceste rânduri, pe câteva zeci de milioane de calculatoare din întreaga lume.
Un succes nemaipomenit! - urlă presa de specialitate. Numai că aceeaşi presă n-a mişcat un deget pentru informarea mai din timp a utilizatorilor cu privire la conţinutul EULA pentru Win 10.
Pe 29 iulie, instalarea noului SO a început să aibă loc sub forma unui update. Cel mai probabil, mai bine de 99% dintre fericiţii proaspeţi deţinători ai upgrade-ului gratuit n-au citit un singur rând din EULA. N-au trecut încă zece zile de la lansare şi iată că încep să apară problemele:
- setările implicite de securitate lasă toate informaţiile utilizatorului la discreţia Microsoft;
- nu poţi instala un program produs de o terţă firmă dacă acesta nu poartă "semnătura" MS, el e considerat automat "un atac la securitatea sistemului" şi îţi este şters de pe calculator fără nici măcar să ţi se ceară acordul (vezi aici);
- utilizatorul este obligat să îşi lase calculatorul la discreţia MS, acesta stabilind că instalarea tuturor update-urilor viitoare se face la discreţia celor din Redmond, iar proprietarul hardware-lui nu are niciun cuvând de spus şi nici nu are vreo altă opţiune, deoarece el nu poate bloca update-urile.
Iar dacă urmăriţi ştirile în zilele care urmează s-ar putea să vedeţi că vor apărea din ce în ce mai multe probleme care îi nemulţumesc pe utilizatori. Şi aşteptaţi să se mai trezească la realitate şi dintre cei care au instalat deja Windows 10.
Dar mai bine citiţi ce scriu chiar cei de la Microsoft referitor la securitate.
Cu alte cuvinte, inclusiv datele şi fişierele personale ale oricărui utilizator se pot colecta de către Microsoft, care decide cu de la ea putere (că doar utilizatorul a fost de acord cu EULA, neavând niciun fel de opţiune de a alege) să dea unor terţi bazele de date sau să le utilizeze în orice scopuri crede ea de cuvinţă, inclusiv în scopuri comerciale, dacă am înţeles eu bine (pe site-ul Microsoft în limba română linkul către "Declaraţia de confidenţialitate" duce spre aceeaşi pagină în limba engleză; se descurcă cine şi cum poate).
Care este opinia mea
Că s-a muncit la realizarea unui sistem nou de operare este un lucru bun. Că s-au adus multe îmbunătăţiri faţă de versiunile precedente, inclusiv faptul că s-a îmbunătăţit foarte mult securitatea sunt de asemenea lucruri bune. Dar:
Utilizatorul nu este nici sclavul unui pachet de software, nici al producătorului acestuia!
Încercarea Microsoft de a colecta informaţii de toate felurile de la utilizatorii Windows şi de a îngrădi libertatea acestuia de a utiliza propriul hardware aşa cum crede de cuvinţă mi se pare că are loc prin informarea premeditat deficitară a utilizatorilor. Acest lucru se confirmă clar prin modul în care sunt furnizate setările implicite, a căror modificare necesită abilităţi cel puţin de nivel mediu.
Revin la problema datelor personale. Oricine a avut de-a face cât de cât cu marketingul ştie ce valoare comercială ar putea avea pe piaţa liberă o bază de date cu zeci de milioane de înregistrări.
Aşa că (dacă tot e vorba de schimbarea paradigmei) ştiţi ce, domnilor de la Microsoft? Ori modificaţi declaraţia de confidenţialitate, ori mă plătiţi ca să vă utilizez sistemul de operare, pentru că îmi folosiţi o marfă care este proprietatea mea şi pe care altfel s-ar putea să nu fiu de acord să o dau pe mâna voastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu