Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 24 septembrie 2014

Miercurea cu moţ (36) cu chestii amestecate (sau cum e cu dorul de plimbare)

În weekendul trecut m-a apucat cheful de plimbare. O parte a familiei tocmai terminase oareşce treburi casnice...


...aşa că duminică am construit un mic grup de asalt care s-a suit în maşină şi a tăiat-o în afara oraşului. Ne-am înţeles să ne alegem pe drum traseul, aşa că i-am dat drumul. După ce-am ieşit din oraş (şi am trecut printr-o ploaie teribilă), într-o localitate mititică ne-am oprit pe o străduţă să ne interesăm de un traseu mai puţin umblat. Şi unde credeţi c-am ajuns (n-a fost nimic premeditat)?


Am părăsit zona şi ne-am continuat drumul, întrebându-ne de unde să ne facem cu ceva covrigi şi gogoşi. Şi am găsit.


Ghiciţi voi unde-i patiseria asta. Am ieşit în pustie şi am purces-o mai spre dealuri. Am găsit un locşor unde-am tras pe dreapta, am tras în noi aer curat, ne-am bucurat de peisaj şi am cules din tufe pline de ţepi nişte cătină şi ceva măceşe.


Se vede şi un ochi de apă. După tufe erau chiar şi pescari!


E tare frumos verdele pădurii.


Am adulmecat crestele înnourate, apoi ne-am suit în căruţă şi am plecat să le vedem mai de aproape. Am oprit şi într-un loc de suflet, plin de linişte, dar şi de culoare.


Am părăsit locul cu verdeaţă (îl recunoaşteţi?) şi am plecat din nou la drum. Şi am ajuns aici:


Cred că-i ma uşor de recunoscut, nu?
Ne era foame şi am plecat să căutăm o ciorbă de burtă. Am tăiat-o printre nişte coclauri pe unde n-am mai fost niciodată. Ba am avut ocazia să auzim de la un localnic o treabă interesantă (că tot suntem în Românica): "Şoseaua asta e pe hartă, dar în realitate nu există. Trebuie să vă întoarceţi!"
Şi ne-am întors, desigur, că elicopterul rămăsese acasă. Dar drumul a fost unul tare interesant, cel puţin.

Am ieşit înapoi, spre şes, ne-am înfipt într-o cârciumă "agăţată" de drumul naţional (unde-am păgubit gazdele de câte-o ciorbă de burtă, desigur), apoi am Tăiat-o spre casă. Vorba veche: mai bine ca acasă nu-i niciunde.


"Înfuriatul" ăsta ne-a întâmpinat cum se cuvine.


Iar "steluţei" minunate a început să-i crape chestia crescută pe lângă ramificaţii (şi am aflat că este teaca cu seminţe, ceva asemănător păpădiei uscate; două săptămâni ne-am tot întrebat ce poate fi, învârtindu-ne pe lângă ea).

6 comentarii:

  1. Gogoși puteați să căpătați și de la parlamentar ! :))

    Frumoasă plimbare și frumoase fotografii, felicitări !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh..., unii s-au săturat deja de ele.

      Sărut mâna, Zina!

      Ștergere
  2. Dar ce bine arata muraturile! Imi amintesc de cum le faceam si eu candva....
    Io nu stiu in ce loc ati umblat? Poti sa-mi soptesti, asa, numai mie? Pe ceilalti ii lasam sa ghiceasca :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      Mânăstirea Cheia, Mina de la Slănic, pe-acolo...

      Ștergere
  3. 3 castraveti mari, 2 gogosari mari, un mixt mare , doi gogosari mici si doar o singura . . . zacusca !
    :-0

    RăspundețiȘtergere