Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Francatură colorată la Cifra în patru colţuri

Piesele precum plicul din imaginile de mai jos se văd mai rar în ultimul timp prin oferte. Este foarte probabil ca trimiterea să fie una realizată de un filatelist, dar prezenţa ştampilei de sosire de pe verso atestă (în opinia mea) circulaţia efectivă prin poştă. Click pe imagini pentru mărire.


Este posibil ca piesa să fi fost realizată de un german. Plicul este de fapt un întreg poştal cu marcă fixă de 10 pfenigi, vizibilă pe faţă în colţul drept superior.
Francatura însumează (fără marca fixă germană) 26 de bani, plicul fiind suprafrancat cu 1 ban faţă de tariful pentru o scrisoare simplă externă (de numai 25 bani).
După nuanţa şi dantelura mărcilor, acestea par să aparţină primului tiraj, imprimat pe hârtie cu pseudofiligranul "stema mică" aplicat prin presare.
Plicul a fost vândut cu 192 dolari, după 17 biduri. Cred că este un preţ interesant. Nu ştiu dacă acelaşi preţ se atingea şi dacă francatura era aplicată pe un plic normal, fără marca fixă germană.

Acumulare mică de întreguri poştale

Lotul a fost oferit în această săptămână pe un portal online. Ca tip de ofertă, aşa ceva se întâlneşte mai rar pe portalurile de licitaţii online (acest lucru atrăgându-mi atenţia de fapt). În mod uzual, cine are aşa ceva de vânzare încearcă să ofere piesele bucată cu bucată, pentru a obţine un preţ total mai mare. Decizia poate fi discutabilă însă în anumite condiţii, atunci când nu se pune în balanţă timpul necesar vânzării bucată cu bucată cu beneficiul realizat prin obţinerea unei sume mai mici, dar într-u termen mult mai scurt. Click pe imagini pentru mărire.


Privită mai cu atenţie, ilustraţia lasă să se vadă, în partea stângă, un mandat poştal internaţional (cu marcă tip Spic de grâu) supratipărit cu "ULTRAMAR". Unii negustori au tendinţa de a supralicita piesele provenite din arhivele UPU ale unor ţări, arhive ajunse pe piaţa filatelică. În definitiv, astfel de supratipare (dacă sunt originale - am văzut şi contrafaceri) nu fac decât să ateste că emisiunea respectivă este una oficială, provenind dintr-o arhivă alcătuită pe baza expedierilor făcute de biroul central al UPU de la Berna (în cadrul shcimbului internaţional de timbre).


Există şi un detaliu în care respectiva piesă poate fi văzută mai bine.


Într-un alt detaliu, fotografia lasă să se întrezărească (în partea de jos) o carte de vizită telegrafică - o piesă care nu prea s-a văzut pe portalurile de licitaţii online în ultimii ani.

Tot lotul a cuprins 55 de piese (conform descrierii postate de vânzător), toate fiind necirculate. Mica acumulare a fost vândută cu 202 dolari (după 9 biduri). Asta ar însemna (dacă nu se ţine cont şi de celelalte cheltuieli cu expediţia şi cheltuielile poştale) cam 3,70 dolari pe bucată. Faceţi voi calculul dacă a meritat sau nu.

miercuri, 24 septembrie 2014

Miercurea cu moţ (36) cu chestii amestecate (sau cum e cu dorul de plimbare)

În weekendul trecut m-a apucat cheful de plimbare. O parte a familiei tocmai terminase oareşce treburi casnice...


...aşa că duminică am construit un mic grup de asalt care s-a suit în maşină şi a tăiat-o în afara oraşului. Ne-am înţeles să ne alegem pe drum traseul, aşa că i-am dat drumul. După ce-am ieşit din oraş (şi am trecut printr-o ploaie teribilă), într-o localitate mititică ne-am oprit pe o străduţă să ne interesăm de un traseu mai puţin umblat. Şi unde credeţi c-am ajuns (n-a fost nimic premeditat)?


Am părăsit zona şi ne-am continuat drumul, întrebându-ne de unde să ne facem cu ceva covrigi şi gogoşi. Şi am găsit.


Ghiciţi voi unde-i patiseria asta. Am ieşit în pustie şi am purces-o mai spre dealuri. Am găsit un locşor unde-am tras pe dreapta, am tras în noi aer curat, ne-am bucurat de peisaj şi am cules din tufe pline de ţepi nişte cătină şi ceva măceşe.


Se vede şi un ochi de apă. După tufe erau chiar şi pescari!


E tare frumos verdele pădurii.


Am adulmecat crestele înnourate, apoi ne-am suit în căruţă şi am plecat să le vedem mai de aproape. Am oprit şi într-un loc de suflet, plin de linişte, dar şi de culoare.


Am părăsit locul cu verdeaţă (îl recunoaşteţi?) şi am plecat din nou la drum. Şi am ajuns aici:


Cred că-i ma uşor de recunoscut, nu?
Ne era foame şi am plecat să căutăm o ciorbă de burtă. Am tăiat-o printre nişte coclauri pe unde n-am mai fost niciodată. Ba am avut ocazia să auzim de la un localnic o treabă interesantă (că tot suntem în Românica): "Şoseaua asta e pe hartă, dar în realitate nu există. Trebuie să vă întoarceţi!"
Şi ne-am întors, desigur, că elicopterul rămăsese acasă. Dar drumul a fost unul tare interesant, cel puţin.

Am ieşit înapoi, spre şes, ne-am înfipt într-o cârciumă "agăţată" de drumul naţional (unde-am păgubit gazdele de câte-o ciorbă de burtă, desigur), apoi am Tăiat-o spre casă. Vorba veche: mai bine ca acasă nu-i niciunde.


"Înfuriatul" ăsta ne-a întâmpinat cum se cuvine.


Iar "steluţei" minunate a început să-i crape chestia crescută pe lângă ramificaţii (şi am aflat că este teaca cu seminţe, ceva asemănător păpădiei uscate; două săptămâni ne-am tot întrebat ce poate fi, învârtindu-ne pe lângă ea).

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Utilizare târzie, curioasă, a unei ştampile clasice

Vă prezint altă piesă întâlnită într-o licitaţie online. De această dată este vorba despre o carte poştală internaţională cu răspuns plătit de 10 bani, exepdiată în Bavaria şi înapoiată în ţară. Click pe imagini pentru mărire.


Să vedem despre ce este vorba: cartea poştală a fost expediată în martie 1883 din Bucureşti la Nürnberg, în Bavaria. În mod normal, amploiatul de la poşta română ar fi trebuit să anuleze numai marca fixă a cărţii poştale cu mesajul iniţial, lăsând marca fixă a "răspunsului" în seama poştei bavareze, la întoarcere. Probabil că amploiatul a dormit pe el şi s-a gândit că n-ar trebui să lase neanulată marca fixă de pe "răspuns", aşa că i-a "tras" şi acesteia o ştampilă (se poate observa că este din acelaşi tip şi cu aceeaşi dată). Ori şi-a dat singur seama de eroarea făcută, ori i-a atras atenţia vreun superior ("ce-ai făcut, bibicule?!"). Bănuiesc faptul că individul a dorit să-şi corecteze greşeala, aşa că peste ştampila rotundă de zi aplicată din greşeală (ori neatenţie) a mai "tras" de vreo două ori o ştampilă tip "grătar simplu", tip de ştampilă introdus în serviciu încă de pe vremea lui Cuza şi lăsat în continuare la utilizare.
La expedierea întregului poştal din Bavaria spre România, poştaşul bavarez a aplicat şi el propria ştampilă de zi în celălalt colţ al "răspunsului", că pe marca fixă nu mai avea unde.

Textul de la interior nu cred că are vreo importanţă. Din păcate, un isteţ a stricat piesa, lipind-o direct într-un album (cred), fără a folosi poşete sau şarniere (eventual colţare, că se foloseau în epocă).


Şi acum nu pot să nu zic din nou: de aceea e frumoasă filatelia!

Categorie nouă de complezenţe

Coliţe văzute pe un portal de licitaţii online. Prima dată când le-am zărit nu pricepeam de ce sunt obliterate numai două mărci (respectiv una) din cele trei ale fiecărei coliţe. Click pe imagini pentru mărire.


Mărind imaginile, am înţeles cum stă treaba. Cineva şi-a făcut un suvenir din fiecare coliţă, ştampilând-o de complezenţă. Dar problema este că ştampila utilizată nu este românească, ci una din fosta Cehoslovacie, şi destul de probabil ştampila unei ambulanţe între localităţile Zilina (astăzi în nord-vestul Slovaciei) şi Bochumin (sud-estul Cehiei).
În septembrie 1944 (data din cele două ştampile) Cehoslovacia nu mai exista de câţiva ani. Exista însă protectoratul Boemiei şi Moraviei şi, separat, Republica Slovacă, două state marionetă dirijate de Reichul german.

Iată, aşadar, o nouă categorie de complezenţe: piese româneşti obliterate cu ştampile străine.

O piesă care i-a păcălit pe amatori

Săptămâna aceasta au figurat printre ofertele postate pe eBay câteva circulaţii postclasice româneşti.
Printre ele a fost şi faţa unui plic destinat unei probe de mărfuri, expediate în iulie 1891 din Brăila în Franţa. Click pe imagine pentru mărire.


Cei mai mulţi amatori care "bântuie" portalul online nu prea ştiu ce este aceea "Echantillon sans valeur", sau "probă de mărfuri" pe româneşte. Ea este o categorie de corespondenţă care, timp de foarte mulţi ani, a figurat ca serviciu separat, distinct, în tarifele serviciilor poştale interne şi internaţionale.
Ca piese de istorie poştală, precum şi ca obiecte de corespondenţă vânate de colecţionarii de francaturi şi tarife, probele de mărfuri sunt piese relativ rare, care se întâlnesc greu în circuitul filatelic. Cred că aş putea spune fără să greşesc că ele se întâlnesc mai rar decât ziarele francate cu mărci.
Piesa din imagine a fost vândută cu numai 12 dolari după 5 biduri. Mă aşteptam să obţină un preţ mai bun, iar din această cauză m-am oprit asupra ei, examinând-o.
Pe verso, fragmentul de ţesătură poartă urmele unui alt fragment (click pe imagine pentru mărire).


După cum arată însă, nu este în mod sigur versoul unui plic, ci mai degrabă un fragment dintr-un vechi album nemţesc de mărci poştale (recunoscut după tipul ornamentului din colţul paginii tipărite). Trebuie să recunosc faptul că prima dată când am văzut piesa mi-a scăpat un... "ce păcat că piesa e distrusă!". De fapt nu e deloc aşa.
Ca să nu greşesc, am verificat şi francatura piesei, pentru a vedea dacă este conformă cu tariful din acea perioadă: tariful pentru o probă de mărcuri (până la 50 grame) era de 10 bani pentru orice ţară europeană menbră a UPU, iar taxa de recomandare era una standard, de 25 bani, aceeaşi pentru orice trimitere externă. Rezultă un total de 35 bani, adică exact cât totalul francaturii de pe piesa noastră (5 + 2×15 bani).

Concluzia nu cred că mai trebuie să o spun. Problema este că nu întotdeauna aspectul contează pentru a clasifica corect o piesă în categoria de care aparţine.

vineri, 19 septembrie 2014

Cum poţi să scrii mai mult? Scrii de două ori!

Am dat peste o carte poştală închisă maghiară, utilizată în Transilvania, în 1892. Mi s-a părut interesantă de semnalat ca fapt divers (click pe imagine pentru mărire).


Cărţile poştale închise nu puteau fi scrise decât pe parte interioară. Orice text aflat la exterior (după îndoire şi lipirea marginilor - acestea nu s-au mai păstrat la piesa de faţă) putea duce la refuzul remiterii obiectului de corespondenţă sau la încărcare lui cu porto.
Situaţia de faţă este una relativ des întâlnită pe timpul secolului al XIX-lea: pe suprafaţa rezervată mesajului, textul a fost scris de două ori de către expeditor, în "cruce", pentru a i se păstra cât de cât lizibilitatea.

Cartea poştală a fost expediată din Timişoara, de la Oficiul Poştal nr. 3 (cartierul Fabrik) la Viena.

Două "filatelice"

Niciuna din piesele de mai jos nu este vreo raritate, dar în opinia mea merită semnalate pentru a vedea astăzi cum se negociau tranzacţiile filatelice pe vremuri (şi poate cele două piese vor interesa pe cineva dispus să scrie o istorie a filateliei).


Prima piesă este o carte poştală internaţională de 10 bani (UPU) expediată în septembrie 1898 (interesantă forma de scriere a datei: 20 7bre 1898) din Brăila tocmai în Noua Caledonie, la Noumea (de altfel această destinaţie puţin obişnuită pentru un întreg poştal românesc postclasic mi-a şi atras atenţia). Pe verso, cine stăpâneşte limba franceză poate citi mesajul lui Philippe Gardell (aşa mi se pare că s-a iscălit expeditorul, după nume fiind probabil un angajat străin al vreunei agenţii din portul dunărean, ori aflat poate în trecere prin oraş).


A doua piesă, mult mai târzie, este o carte poştală semiilustrată expediată în ianuarie 1937 din Craiova la Bruxelles. Atenţia asupra piesei mi-a fost atrasă de ştampila-antet aplicată de expeditor pe faţa cărţii poştale: "ANTICĂRIA ROMÂNEASCĂ/MARINESCU/Str. Regele Ferdinand No. 6/CRAIOVA - ROUMANIE". Textul de pe verso, scris tot în limba franceză, arată cât se poate de clar interesul anticarului craiovean.

joi, 18 septembrie 2014

Ambulanţă maritimă cu francatură mixtă

Trebuie să spun de la început că până acum nu am mai întâlnit această combinaţie.Iar dacă ar fi să mă ghidez după frecvenţa de apariţie, nu cred că este o piesă comună. Click pe imagine pentru mărire.


Este vorba despre o carte poştală simplă cu marcă fixă de 2 lei (model Carol al II-lea), purtând ca francatură suplimentară o uzuală cu nominalul de 4 lei. Francatura totală de 6 lei corespunde tarifului pentru o carte poştală simplă expediată în străinătate, tarif în vigoare (pentru această categorie de trimitere) încă din 1 septembrie 1924.

Cartea poştală a fost expediată din Bucureşti spre Constantinopol în luna mai 1931, potrivit ştampilei cu flamă publicitară de pe faţă. Marca uzuală de 4 lei a fost ulterior obliterată cu ştampila Biroului Ambulant Maritim Constanţa-Alexandria, atestând parcursul cărţii poştale.

Interesant este faptul că tot pe faţă se află o uzuală turcească de 6 kuruş, obliterată cu o ştampilă de zi cu legenda bine lizibilă, ISTANBUL. Pe faţa cărţii poştale nu există nicio adnotare privind o eventuală redirecţionare, iar francatura românească corespunde tarifului (deci marca turcească n-ar reprezenta o taxă porto). Din păcate, pe portalul de licitaţii online pe care am văzut piesa nu a fost postată şi o imagine a celeilalte părţi a piesei.

Cartea poştală a fost vândută cu 36 dolari (după 5 biduri).

miercuri, 17 septembrie 2014

Miercurea cu moţ (35) o aduce pe Mafalda!

Astăzi nu am nicio pufoşenie. Dar am făcut rost de Mafalda!   :D


Nu e o glumă, este doar un personaj de benzi desenate care, iată, a trecut de respectabila vârstă de 50 de ani!
Cine este Mafalda? Pe cine reprezintă şi cine este autorul ei? Găsiţi aici.

duminică, 14 septembrie 2014

Ştampilă de ambulanţă maritimă

Urmăresc câteva ştampile ale unor ambulanţe maritime de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul următorului. Nu mă mai interesează pentru colecţia de ştampile, pentru că le am deja.
Problema este însă alta: pentru perioada respectivă, cred că ar fi păcat ca un catalog mai destupat să nu enumere (cel puţin) ştampilele ambulanţelor româneşti identificate pe mărci străine.

Aceasta este o marcă a Levantului austriac obliterată cu ştampila ambulanţei româneşti CONSPOLI-CONSTANTA-BUCURESCI, în decembrie 1900.

Este bine de ţinut o evidenţă a pieselor străine obliterate cu ştampilele din această categorie, întâlnite prin diverse colecţii şi licitaţii. Este necesară realizarea unei scale a rarităţii lor (nu sunt chiar comune) în vederea departajării pe categorii. Pentru că (de exemplu) ştampilele româneşti se cunosc aplicate pe mărci turceşti, bulgăreşti, franceze, austriece, egiptene, ale Levantului austriac etc. Unele sunt mai rare decât altele şi este bine de ştiut care anume.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Colecţie mică vândută convenabil

Cred că în seara aceasta nu au fost prezenţi pe net prea mulţi colecţionari (s-a observat după traficul mai slab în comparaţie cu alte zile de sâmbătă). Poate că acest lucru a fost cauzat şi de desfăşuraea, astăzi, a târgului de la Braşov.
Mie mi-a sărit în ochi o mică acumulare de mărci româneşti oferită spre vânzare pe eBay şi vândută în această seară la un preţ bunicel, în opinia mea.


Nu a existat nicio piesă care să rupă gura târgului. Au existat însă câteva serii a căror cotă adunată ar fi putut trezi interesul câtorva colecţionari.
Ca să vă clătiţi ochii şi să vedeţi şi detalii asupra preţului, puteţi descărca un fişier PDF de aici. Este mic (sub 2 MB).
Vizionare plăcută.

vineri, 12 septembrie 2014

Timbrele nepoştale ale DDSG (3)

Rămăsesem dator cu o ultimă parte a scurtului serial dedicat timbrelor nepoştale ale companiei de navigaţie austriacă DDSG.
Pentru cei care au scăpat celelalte episoade, le puteţi găsi aici: partea I-a, partea a II-a.

Există un model de timbre nepoştale (care au fost probabil folosite pe frahte şi alte tipuri de documente ale companiei de navigaţie) pentru care am primit în mai multe rânduri întrebări de la cititori: ce este cu ele, câte valori există şi câţi bani fac. Din păcate, situându-se în afara ariei preocupărilor şi intereselor mele, nu am fost în stare să ofer decât informaţii trunchiate. Ulterior m-am gândit că trebuie să-mi iau revanşa şi, pentru că tot am obiceiul să vizitez aproape zilnic portalurile de licitaţii, am salvat ofertele întâlnite pentru a vi le oferi centralizat.

Cred că am mai scris câteva cuvinte referitoare la preţurile obţinute de aceste piese: ele par să nu aibă nicio noimă şi se pare că nu se respectă vreo regulă în mod special. Nivelul preţurilor finale realizate pare că depinde mai degrabă de conjunctura în care a fost făcută fiecare ofertă. Aşadar v-aş recomanda să nu luaţi drept potrivite preţurile enumerate.

Primul model la care mă voi referi este un dreptunghi înalt, cu textul într-un oval circumscris şi cu valoarea nominală cu cifre colorate amplasată în mijloc. În colţuri se distinge câte o ancoră. Textul este bilingv, sus în germană şi jos în maghiară, iar valoarea nominală nu cuprinde şi moneda în care este exprimată. În ofertele întâlnite am descoperit existenţa a şapte nominale diferite.


Setul de mai sus s-a vândut cu 37 dolari, după 3 biduri. Din câte se poate observa, ştampila ovală are textul "HAUPT(?) AGENTIE/WIEN". Se pare că timbrul cu cea mai rară apariţie (nu l-am întâlnit decât în cadrul setului de mai sus) este cel cu nominalul de 5 (kreuzer?). Restul valorilor au apărut mai des, singure sau în loturi. Vă fac o scurtă trecere în revistă mai jos.


10 (kreuzer?) roşu: 12,50 dolari, după 6 biduri.


Acelaşi timbru a realizat într-o altă ofertă numai 3,25 dolari, după 6 biduri.


Lotul de două valori a obţinut 31 dolari, după 9 biduri.


Alt lot de două valori a realizat numai 2,20 dolari după 3 biduri (sic!).


Un lot similar (cu singura diferenţă că timbrele sunt anulate cu o ştampilă rotundă care are numai data) a realizat un preţ final de 53 dolari după 12 biduri!


Unicatul de 20 (kreuzer?) a realizat 5,50 dolari, după 3 biduri.


Un timbru similar (anulat însă cu ştampila ovală din Viena) a realizat 15,50 dolari, după 6 biduri.


Iar o piesă relativ similară s-a vândut cu 3,25 dolari, după 6 biduri. Diferă starea calitativă a pieselor, vă invit să ţineţi cont şi de acest lucru (în măsura în care are vreo logică, deoarece mie-mi scapă...).


Unicat de 30 (kreuzer?), vândut cu 5,50 dolari, după 3 biduri.


Piesă similară, anulată însă cu o ştampilă ovală Viena. Preţ final: 15,50 dolari, după 8 biduri.


Un timbru aproape identic (cu excepţia colţului lipsă, desigur) a realizat numai 3,25 dolari, după 6 biduri.


Unicatul de 40 (kreuzer?) a realizat 4 euro după 4 biduri.


Aceeaşi piesă (dar mai "obosită") a fost vândută cu 6,50 dolari, după 10 biduri.


Alt nominal, de 60 (kr?) a fost vândut ca unicat cu 12,50 dolari, după 6 biduri.


Un exemplar din aceeaşi valoare (dar obosit rău) a fost vândut cu 5,50 dolari după 7 biduri.


Un lot compus din valorile de 40 şi 60 (kr?) a realizat 6 dolari după 8 biduri.


Unicatul valorii de 80 (kreuzer?) a realizat 15 dolari după 11 biduri.


Alt unicat (obliterat cu ştampila ovală din Viena) a realizat 32 dolari, după 9 biduri.


Acest unicat obliterat cu o ştampilă centrată rotundă cu dată a fost vândut cu 31 dolari, după 9 biduri.


Un unicat obliterat cu ştampilă pe care eu o bănuiesc a aparţine agenţiei DDSG din Baziaş a relizat 31 dolari, după 11 biduri.


Lotul de trei mărci din imaginea de mai sus (de această dată se distinge mai clar că pe valoarea de 80 este o ştampilă "BASIA(SCH)") a realizat 14 dolari după 11 biduri.


Lotul de mai sus (care cuprinde un set incomplet - lipseşte valoarea de 5) combină şi cinci unicate ale mărcilor poştale ale DDSG (dar care sunt reimpresiuni). El a fost vândut cu 27 euro după 13 biduri.

În finalul enumerării acestui model vă prezint şi un set format numai din şase din cele şapte valori, toate fiind neanulate şi nedantelate. Nu am idee care este statutul lor (dacă s-au utilizat efectiv şi nedantelate sau dacă acestea ar fi probe, nu am întâlnit altele). Ele au fost oferite la un preţ de strigare de 50 dolari, dar nu s-au vândut.


Un model nou, asemănător celui precedent, are cifrele valorilor imprimate în negru, iar la desen sunt adăugate două cartuşe (deasupra şi dedesubtul valorii) cu indicaţia monedei (fillér). Nu am întâlnit decât aceste şase valori. Setul de mai sus a fost vândut cu 52 dolari după 9 biduri.


Acest unicat de 160 fillér poartă o ştampilă a agenţiei Turnu Severin. El a fost vândut cu 58 dolari, după 25 biduri.

Acest lot (care are timbrul de mai sus, achiziţionat probabil pentru revânzare - m-a pufnit râsul când mi-am dat seama) a realizat numai 24 dolari, după 3 biduri (sic! nu e întotdeauna după cum se pregăteşte, ci şi după cum se nimereşte). În definitiv însă, vorba proverbului: pierzi, câştigi - negustor te numeşti!


Aceasta este o valoare nouă, de 200 fillér, care are însă un supratipar negru adiţional, literele "D" şi "M" în colţurile inferioare (primul gând m-a dus la "Deutsche Mark", dar n-aş băga mâna în foc). Timbrul a fost vândut cu 43 dolari după 4 biduri.


Aceasta este valoarea de 10 fillér, care poartă un supratipar negru "Leva/4" (logic, pentru utilizare într-o agenţie de pe malul bulgăresc al Dunării). Nu am văzut timbrul decât o singură dată. El a fost vândut cu 155 dolari, după 9 biduri.

Aceasta este valoarea de 40 fillér supratipărită cu altă valoare, "u. K/2000". Nu am nici cea mai mică idee ce ar putea fi (în afara bînuielii că este din perioada inflaţiei). Nu am întâlnit timbrul decât o singură dată. El a fost vândut cu 72 dolari după 4 biduri.

Acesta este un model nou despre care nu aş putea spune nimic. Oricum, nu l-am întâlnit decât o singură dată. Detaliile desenului le puteţi observa şi singuri. Cele două timbre au fost vândute cu 105 dolari, după 7 biduri.

Acesta este un supliment al episodului precedent, în care v-am prezentat (chiar la sfârşit) un model identic. Timbrul de faţă se deosebeşte însă de cel arătat anterior prin moneda în care este exprimată valoarea: Fillér (în loc de Groschen). Timbrul de faţă a fost vândut cu 51 dolari, după numai 2 biduri.

Sper să vă fie de ajutor această prezentare, care se încheie aici.