Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 2 februarie 2014

Două rezultate la care nu m-aş fi aşteptat

Este vorba de preţuri realizate la licitaţii desfăşurate pe eBay. Câteodată piaţa are şi ea evoluţii la care nu te aştepţi. Uneori, asemena rezultate pot indica un anumit trend (cu condiţia ca ele să se repete la loturi similare oferite de vânzători din zone geografice diferite - aici este o şmecherie pe care mi-am propus să o explic odată), dar pot fi cauzate şi de situaţii de conjunctură (adică se poate întâmpla ca majoritatea amatorilor să "fie pe fază" şi să participe la oferta în cauză (mulţi colecţionari au impresia că pe portalurile online abundă amatorii, dar lucrurile nu prea stau aşa, deoarece sunt mult mai mulţi vânzători decât cumpărători; cel puţin în momentul de faţă, pentru piesele româneşti, şi asta cu precădere pentru apariţiile de după anii '60). La piesele mai vechi, lucrurile se tratează diferit ca abordare, dar numărul vânzătorilor este şi aici mai mare decât cel al cumpărătorilor.
Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Prima situaţie întâlnită este cea a unui lot de mărci neemise din emisiunile tipărite la Moscova, în 1917: trei uzuale, un timbru de ajutor şi un timbru de ajutor - taxa de plată, toate nedantelate. După cum vedeţi, cotele (cred că din SCOTT) sunt înscrise pe etichetele de hârtie idn dreptul fiecărei piese.
Preţul final obţinut de acest lot a ajuns la 341 dolari. Pentru el au concurat 11 ID-uri, care au înaintat 44 de oferte.

A doua situaţie este cea a unui plic francat cu mărci uzuale Ferdinand, cap mare, supratipărite "Ziarişti", expediat recomandat local în Cluj în august 1920. Plicul pare efectiv circulat prin poştă, în ciuda faptului că emisiunea cu supratipar "Ziarişti" nu a fost recunoscută oficială de către administraţia poştală (dar asta nu este criteriul suprem, pentru că astăzi poate încerca oricine să francheze o trimitere internă cu uzuale "mihai" de exemplu, existând mari şanse ca ea să ajungă la destinaţie teafără şi nevătămată). Francatura de 1 leu şi 30 bani corespunde tarifului în vigoare de la acea dată (30 bani pentru scrisoarea loco şi 1 leu taxa de recomandare).
Plicul a fost vândut cu 203 dolari după 9 biduri, făcute de 5 amatori.

7 comentarii:

  1. referitor la a doua piesa prezentata imi permit sa fac doar cateva comentari
    1 piese ca acesta apar foarte rar pe piata de aicui si pretul
    2 licitatori nu sant chiar niste amatori ,personal il conosc pe cel care a castigat desi eu i-am recomandat sa nu liciteze pt ea
    3 o mica complectare pt dl Max P.T.T CLUJ A AJUTORIZAT SUPRATIPARIRE TIMBRELOR in 16 august dar la solicitatera lui Otto Amon P.T,T Bucuresti in 4 iluie 1921 nu recunoaste emisiunea
    4 personal consider ca piesa ridica multe semne de intrebare daca a circulat prin posta , chiar daca este francata corect si are stampile de plecare si sosire
    daca cineva este interesat de emisiune o sa incerc sa raspund la niste intrebari punctuale

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre toată povestea cu aceste mărci s-a scris.

      Congresul ziariştilor s-a desfăşurat în zilele de 21-22.09.1922 la Cluj. Organizatorii au solicitat DGPTT emiterea unei serii de mărci, cu unele excepţii cele solicitate fiind aprobate; prin Ordinul 1134/16.08.1920 s-a trimis Direcţiei Regionale PTT Cluj instrucţiuni:
      1. Casieria oficiului PTT Cluj să elibereze o cantitate de mărci poştale uzuale din valorile de care dispune;
      2. Să se înfiinţeze la locul ţinerii Congresului un oficiu poştal ocazional, la care oficiul Cluj să dea un amploiat (ca diriginte)
      pentru manipularea recomandatelor şi 2 - 3 factori pentru strângerea, ştampilarea şi predarea corespondenţelor.
      3. Pentru marcarea evenimentului, s-a admis ca pe mărcile cumpărate în acest scop să se perforeze sau să se imprime, fără
      a se schimba costul iniţial, următoarea inscripţie: "ZIARIŞTI 1920 — UJSAGIROK".
      4. Aceste mărci vor fi admise în circulaţia locală numai în zilele de 21-22 august, după care se vor considera anulate.
      5. Obliterarea acestor mărci se va face cu ştampila oficiului Cluj I.
      La rândul său, Direcţia Regională PTT Cluj, cu adresa nr. 34.420 / 17.08.1920, a transmis Societăţii Ziariştilor aprobarea dată de Comisia de Unificare a Serviciilor PTT, cu următoarea precizare: "Aceste timbre, după serbări, vor fi absolut invalidate din punct de vedere al circulaţiei poştale şi nu vor putea servi pentru fancare şi nici nu vor fi schimbate".
      Supratipărirea mărcilor s-a făcut de către "Imprimeria Societăţii Anonime a Ziariştilor" din Cluj, sub supravegherea inspectorului Constantin Jurcan, în calitate de delegat al Direcţiei Regionale PTT Cluj. Au fost supratipărite următoarele cantităţi:
      501 file de 1 ban - culoare bronz
      101 file de 5 bani - culoare neagră
      11 file de 10 bani - culoare neagră
      101 file de 15 bani - culoare neagră
      11 file de 25 bani - culoare roşie
      101 file de 40 bani - culoare bronz
      101 file de 50 bani - culoare neagră
      11 file de 1 leu - culoare neagră
      11 file de 2 lei - culoare neagră

      Ștergere
    2. După executarea supratiparului au rezultăt 1100 serii complete.
      Valorile de 1 ban şi 40 bani au fost supratipărite în bronz deoarece pe fondul negru, respectiv maro închis al acestor mărci nu se putea desluşi un supratipar negru.Se poate observa însă că la unele mărci, unde bronzul este deficitar, se vede dedesubt culoarea roşie sau neagră.
      Iniţial s-a încercat supratiparul direct cu culoarea bronz, care, diluată pentru încărcarea uniformă a cilindrilor, a condus la o imprimare insuficient de pronunţată. Ca urmare, s-a renunţat la acest procedeu şi s-a recurs la imprimarea prealabilă a colilor cu roşu şi negru, după care, înainte de uscare, au fost pudrate cu pulbere de bronz.
      La supratipar s-au utilizat trei tipuri de litere (v.CMPR 1984).
      În a doua zi de funcţionare a oficiului poştal ocazional, încă înainte de demontarea gheretei, au fost convocaţi la faţa locului de către notarul public Nicolae Schreiber, personalul oficiului poştal ocazional, delegatul Direcţiei Regionale PTT Constantin Jurcan, reprezentanţii Sindicatului Ziariştilor, ai filateliştilor din Cluj şi şeful imprimeriei care a efectuat supratipărirea mărcilor. Notarul public a fost însoţit de către Otto Amon, casierul Sindicatului Ziariţtilor. Cei prezenţi au fost încunoştiinţaţi că scopul convocării lor a fost să participe la încheierea unui act autentic din care să rezulte înfiinţarea şi modul cum a funcţionat oficiul PTT "Poşta Ziariştilor".
      Cele constatate au fost consemnate de către notarul public într-un proces verbal încheiat la data de 29.08.1920 şi înregistrat sub nr. 1080/1940. Trebuiesc semnalate:
      - în procesul verbal apare consemnat faptul că oficiul poştal al ziariştilor a fost înfiinţat la 21.08.1920;
      - Procesul-verbal nu a fost înregistrat la data încheierii sau în zilele următoare, ci doar în 1940, după cedarea Transilvaniei de Nord;
      - Premeditat, nu a fost consemnat în Procesul-verbal faptul că la închiderea oficiului poştal ocazional absolut toate mărcile supratipărite rămase disponibile au fost vândute la persoane neidentificate şi astfel nu a mai fost nevoie ca o comisie specială să distrugă mărcile rămase.
      Datorită celor întâmplate, DGPTT din Bucureşti a bănuit că acolo au avut loc manevre abile în spatele cărora se ascunde o afacere menită să producă foloase materiale celor interesaţi. Drept urmare, mărcile supratipărite nu au fost recunoscute ca oficiale şi nu au fost comunicate Biroului Internaţional de la Berna.
      Bănuiala DGPTT a fost confirmată peste un an, când Otto Amon, în calitate de casier al Societăţii Centrale a Ziariştilor din Transilvania şi Banat, a depus la oficiul poştal Braşov un memoriu cu anexele cuvenite prin care a solicitat recunoaşterea oficială a emisiunii, inclusiv de către UPU. Cererea a ajuns atât la Comitetul Consultativ din DGPTT Bucureşti cât şi la Contenciosul PTT Bucureşti, care, la rândul lor, au făcut câte o analiză amplă d.p.d.v. al faptelor şi al motivelor de drept. Prin Avizul nr.96 / 04.07.1921 al Comitetului Consultativ, cererea a fost respinsă.
      Cantităţile de mărci rămase disponibile şi cumpărate integral de către persoane neidentificate au fost valorificate de către profitorii lor prin două căi. Cea mai mare parte a mărcilor a fost oferită spre vânzare comercianţilor şi filateliştilor de către Otto Amon, iar o parte din mărcile invalidate d.p.d.v. al circulaţiei poştale după congres a fost folosită la realizarea unor plicuri francate.
      Prin achiziţionarea stocului de mărci rămase nevândute, Otto Amon a deţinut monopolul valorificării lor. Faţă de valoarea nominală de 4,46 lei a unei serii complete, ele au fost vândute la 150 lei seria, deci de cca 33 ori mai scump. La rândul său, comerciantul de mărci Ürményi din Timişoara, care a achiziţionat 200 de serii de la Otto Amon, vindea deja la 300 lei o serie completă. (Gh.Cserni — Filatelia nr. 4 şi 5 / 1996)

      Ștergere
    3. Am folosit termenul de "amator" în sens de "doritor".

      Ștergere
    4. Cu alte cuvinte, a existat o intenţie speculativă de la început.
      Din acest motiv, astăzi sunt orice, numai mărci poştale nu sunt (din punct de vedere legal).

      Ștergere
    5. da asa imi trebuie daca am vrut sa dau lectii
      in afara de arficolul dl Cserni de la care pot spune ca am avut placerea sa primesc indrumari personale despre emisiunea aceasta ar mai fi
      Almanahul filatelic 1978 -Ion Ilea
      Colectionarul -Marecel Sapira
      Buletinul cercului de studii a istoriei postale -Vasile Florchievtz
      Buletinul cercului de studii a istoriei postale -Tiron Marin
      un articol pe bologul dl Cornelis Ionescu
      in esenta toata lumea repeta acels lucru
      pacat ca vorbim doar noi doi ,orcum dv ati spun cam tot ce se putea

      Ștergere
    6. Nu trebuie să o luaţi aşa. :)))

      Până nu apar elemente noi, în plus faţă de cele scrise de dl Cserni (argumentate cu documente sau cu piese, desigur), nu ştiu ce ar mai putea fi spus.

      Ștergere