Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Plicuri şi... plicuri!

Uneori este greu pentru colecţionar să aprecieze în ce măsură un plic sau o scrisoare care poartă o francatură frumoasă este sau nu filatelic. Mai demult, în serialul referitor la preţul mărcilor poştale şi factorii care îl influenţează am scris cam ce ar trebui să urmărească amatorul de piese frumoase pentru a nu se păcăli.
Făcând ordine prin imaginile pe care le adun din diverse locuri (mai ales licitaţii), la un moment dat am avut în faţă trei imagini sugestive pentru ilustrarea situaţiilor create de plicurile aşa-zis filatelice. Puteţi face click pe imagini pentru a le mări.


Prima piesă este una maghiară, este un plic francat cu toate valorile mici ale emisiunii de binefacere "inundaţia" din 1916. Este evident că avem de-a face cu o piesă filatelică. Interesul meu pentru piesă este însă datorat faptului că cel care a realizat piesa filatelică a făcut-o în Timişoara, deci mărcile acestei emisiuni au ajuns la publicul din oraş (se cunosc şi piese circulate "pe bune", dar nu aşa de tapetate).
Plicul a fost oferit la o licitaţie cu o sumă relativ mică, dar nu a fost vândut.


Acesta este (foarte probabil) tot un plic filatelic, expediat din Constantinopol cu o serie completă de uzuale supratipărite ale oficiului român (mai puţin timbrul de ajutor) în Grecia, la Salonic. Nu-mi vine acum în minte de ce poşta greacă a taxat cu un porto de 20 lepta plicul (îmi vâjâie capul după o zi de muncă, foarte plină), dar prezenţa timbrului porto greces, precum şi ştampila de sosire de pe verso certifică că piesa, chiar filatelică fiind, a mers efectiv prin poştă. Plicul a şi fost vândut cu 100 dolari.


Ultima piesă poate părea chiar puţin copilăroasă, dacă este puţin studiată. Francatura constituie o adevărată adunătură: asistenţa socială de 10 bani mi se pare că nici nu mai era în circulaţie în ianuarie 1930 (oricum nu trebuia aplicat pe o trimitere externă, în afara faptului că ultima treaptă folosită pentru francarea obligatorie era de 25 bani, nu de 10), timbrul oficial de 3 lei nu prea avea ce să caute pe un plic ca acesta, iar marca Ferdinand cap mare de 1 ban cu supratipar "ziariştii" are o apariţie curioasă aşa târziu. Acest plic nici nu poate fi considerat mai mult decât o jucărie.

Care este ideea finală: din cercetarea pieselor, oricare ar fi ele, colecţionarul nu are decât de învăţat. Numai să o facă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu