Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 31 decembrie 2013

În loc de bilanţ

Mâine după amiază se fac exact trei ani de când am început să scriu pe acest blog. Nu aş putea să spun eu ce am făcut şi dacă am făcut bine sau nu, dacă am făcut multe sau mai puţine, deoarece asta trebuie să o faceţi voi, cititorii.

Cu ajutorul rândurilor din articolele publicate am încercat să vă arăt şi o altfel de faţă a filateliei, ceva ce ştiu că nu a mai încercat nimeni. Am încecat mereu să mă adresez în primul rând pasionaţilor şi mai puţin celor care au început în ultimii ani să umple peisajul pe post de "businessmani".
Ştiu că sunt printre voi pasionaţi care mă citesc şi mă susţin, aşa cum ştiu că sunt şi alt fel de "colecţionari" care nu sunt foarte fericiţi că acest blog există. Am continuat însă după principiul "sunt la mine acasă şi eu sunt stăpânul aici".

Profilul blogului este unul (aproape) pur de nişă. Chiar dacă abordează o pasiune, filatelia, este atinsă însă o felie destul de specializată a ei - studiul tradiţional şi istoria poştală - aşa că încadrarea nu este deloc exagerată, în opinia mea. Care opinie nu se prea suprapune pe cea a specialiştilor în social media. Dar este un lucru care mă interesează mai puţin, deoarece scrisul pe blog nu îl fac pentru bani, pentru participarea la campanii sau pentru susţinerea vreunei firme care a descoperit şi ea "netul". Totuşi, acest fenomen care se cheamă blogosferă a apărut din cu totul alte motive. Eu am adoptat acea poziţie de modă (foarte) veche şi nu mă interesează promovarea, vânzările sau marketingul (cine vrea să mă facă să mă schimb trebuie să se gândească că blogul acesta ajunge la o anumită categorie de cititori pe care niciun alt blog nu o face).

Una peste alta, mergând pe statisticile tătucului Google, cred că am oareşce realizări cu care se pot lăuda destul de puţine bloguri cu o vechime comparabilă, inclusiv cele generale: peste 375.000 de afişări de pagină, peste 15.000 de comentarii, peste 2.300 de articole. Nu m-am prea omorât să fac o promovare deosebită blogului, deoarece o faceţi voi, cititorii colecţionari, pentru mine. Este un lucru care contează pentru mine şi de care voi ţine seama mereu.

Pe de altă parte, publicarea pe blog oferă o formă anume de independenţă editorială care contează foarte mult. Blogul îmi aparţine în totalitate şi nu are nicio legătură cu niciun club sau asociaţie, cu nicio altă publicaţie şi cu niciun organism. Scriu de mulţi ani şi ştiu ce înseamnă să ai libertate editorială, este un avantaj deosebit al blogului.

În aceşti trei ani mi-am asumat dreptul de a mă referi şi la alte câteva domenii, care ţin în special de tehnologie. Suntem "pe net" şi, vrem sau nu vrem, folosim o anumită tehnologie care, iată, tinde să devină o părticică din viaţa noastră de zi cu zi. Astăzi avem la dispoziţie "unelte" la care nici nu îndrăzneam să visăm acum 25 de ani. Poate că cei mai tinerei nu realizează imensul salt tehnologic pe care l-am făcut în ultimii ani, având la îndemână tehnologiile actuale. Din păcate, în rândul colecţionarilor sunt relativ puţine persoane care să dispună de cunoştinţe ceva mai avansate în ale tehnologiei, altfel am fi avut poate mai demult programe specializate de profil.

Poate că nu ajungeam unde sunt acum fără relaţiile frumoase dezvoltate în timp cu alţi bloggeri. În ansamblul său, blogosfera este o comunitate adevărată, cu bune şi rele. Am avut norocul să cunosc oameni deosebiţi, faţă de care am toată stima şi respectul, chiar dacă nu au nimic de-a face cu filatelia. Am cunoscut oameni pasionaţi de ceea ce fac. Unora le place scrisul şi literatura. Altora le place arta fotografică. Unora le place muzica, altora grafica. Sau poate că pur şi simplu se bucură de viaţă. Nu pot decât să vă mulţumesc, Călin (care mai poartă de gât şi o paporniţă), Doru (cu al său ochi de vultur), psi (mâţul pervazier), Geanina cea îndrăgostită de peisaje şi de tumultul străzii, Hapi cea mereu veselă, Elena - paznica Paradisului Verde, Vera - cea care ştie întotdeauna să descopere oameni frumoşi, Domnu' Io, cel căruia îi plac florile... Lista ar fi mult mai mare, am un blogroll lung...

Nu pot să nu-i menţionez şi pe colegii colecţionari care s-au încumetat şi la scris, Cornelius (veteranul nostru), Sergiu, Liviu. Au mai fost, dar văd că s-au hotărât să nu mai scrie. Păcat, orice cuvânt scris pentru pasiunea noastră era un lucru câştigat.

Nu ştiu ce să vă mai spun. Nu-mi rămâne decât să vă urez tuturor un an mai bun decât cel care s-a încheiat, să aveţi parte de sănătate, de fericire şi de linişte. Dumnezeu să vă ajute!


Sursa: YouTube User ttmyvideo

luni, 30 decembrie 2013

Hora caricaturilor

Acum câţiva ani nu credeam că prostii de acest gen s-ar putea vinde. Astăzi însă sunt nevoit să-mi schimb părerea.


O asemenea "creaţie" nu are nici în clin, nici în mânecă cu filatelia.
Cred că dacă mâine se apucă cineva să desenez ceva cu pixul pe un colţ de masă, care să semene cu un timbru, ar avea succes pe portalurile pline de "colecţionari".
Caricatura de mai sus (care ar vrea să imite un fragment de scrisoare cu două mărci Cap de bour din prima emisiune) a fost vândută cu 72 dolari după 27 biduri. Nu ştiu ce o fi gândit cel care a dat banii ăştia pe aceste prostii. Ştiu însă că parcă pe zi ce trece ne afundăm în incompetenţă. Iar din asta nu câştigă decât falsificatorii şi bişniţarii care învârt tot felul de făcături.

Combinaţie mai puţin uzuală, pe o destinaţie neobişnuită

Cărţile poştale închise se întâlnesc ceva mai rar purtând francaturi suplimentare, mai ales dacă ele au fost expediate în străinătate şi mai sunt şi recomandate pe deasupra.


Ca în cazul acestei piese. Este o carte poştală închisă cu marcă fixă "Cifra în patru colţuri", expediată în februarie 1895 din Bucureşti la Cetinje, în Muntenegru. Francatura suplimentară este realizată din două mărci Spic de grâu: una de 10 bani (pentru realizarea tarifului de 25 bani pentru o trimitere externă) şi una de 25 bani (pentru taxa de recomandare).
Trimiterea a fost expediată de la oficiul sucursal situat la Ministerul de Finanţe, unde a fost aplicată şi eticheta de recomandare.
Întregul a fost vândut pe eBay cu 124 dolari.

Deschideţi ochii când vedeţi astfel de piese

Unul dintre vânzătorii de pe eBay menţionaţi de mai multe ori în cadrul unor articole mai vechi (pentru falsurile şi făcăturile oferite) a apărut din nou înainte de Sărbători cu două loturi care au fost disputate între doritori, chiar dacă (în umila mea opinie) ele ar fi trebuit tratate cu ceva mai multă rezervă.

Primul lot a fost un mic fragment pe care se găseau o marcă a Levantului austriac şi celebra marcă a poştei locale DBSR (linia ferată Cernavodă - Constanţa). Acesta:


Văzând piesa, am căscat imediat ochii. Un astfel de fragment (original) ar face cinste oricărei colecţii de Levant. Citind însă ID-ul vânzătorului (este vorba de tzarkaloyan din Bulgaria) am şi intrat în starea de "autoprotecţie", luând-o pe îndelete şi analizând fiecare element al piesei.
În primul rând, am constatat că nu pot mări scan-ul mai mult, pentru a putea analiza mai în voie mărcile (ambele piese sunt mult mai comune în stare neobliterată decât ştampilate şi se cunosc cu diverse obliterări falsificate). În al doilea rând, ştampila KUSTENDJE are un aspect oarecum nenatural, care nu mi-a plăcut. În al treilea rând, niciunul dintre experţii cunoscuţi pentru acest domeniu nu aplică prostioara aia de ştampilă cu "Geprüft". Cine a avut în mână piese certificate ştie acest lucru. În al patrulea rând, combinaţia DBSR+25 soldi nu corespunde vreunui tarif cunoscut, conform pieselor păstrate întregi până astăzi.
Am aşteptat să se termine licitaţia şi să văd care este rezultatul. Uitasem să vă spun, fragmentul a fost oferit iniţial pentru o sumă modică, iar acest lucru n-ar fi fost făcut de nimeni la o asemenea piesă.
Fragmentul a fost în final vândut cu 390 lire sterline, după 31 de biduri. Sunt destui bani, iar la o asemenea sumă nu mai putem spune că ne jucăm doar.
Din cauza dimensiunii mici a scan-ului, nu am putut apela la tradiţionala metodă a suprapunerii ştampilelor. Dar am procedat la compararea elementelor ştampilei cu cea de pe alte piese:

Această marcă este oferită într-o licitaţie maghiară, imediat după Anul Nou.

Această marcă a făcut parte din oferta casei germane de licitaţie Christoph Gärtner.

Tot comparând ştampilele, am constatat o serie de mici diferenţe:
- la piesele originalele, cele două litere L din LLOYD sunt identice în partea superioară;
- litera G din AGENZIE are piciorul vertical fără talpă la bază;
- U din KUSTENDJE pare că are piciorul stâng mai gros decât cel drept;
- litera J are o curbură specifică a "cârligului";
- ultimul E din KUSTENDJE nu are serife.
Mai sunt şi alte diferenţe, dar este clar că este necesară o revizuire a naturii pieselor cunoscute, care trebuie analizate pe îndelete, deoarece în acest moment sunt convins că este posibil ca printre fragmentele purtând această ştampilă să se fi strecurat falsuri, periculoase în opinia mea.

Şi ca un făcut, contemporane cu lotul descris mai sus, acelaşi ID din Bulgaria a mai avut un lot de falsuri (grosolane, în opinia mea) ale supratiparelor CMT. Acesta:

Acest lot a fost şi el vândut (37 lire sterline, după 14 biduri). Din cauza unor astfel de falsuri am deschis imediat ochii, văzând ID-ul vânzătorului. Este o categorie de falsuri care se pare că-i sunt dragi, alături de făcăturile aşa-zisei ocupaţii de la Odesa.

duminică, 29 decembrie 2013

Puţină relaxare de duminică: recunoaşteţi falsurile

Nu de puţine ori se întâmplă ca emisiunile mai rare să se întâlnească falsificate ori integral, ori parţial atât prin colecţii, cât şi în cadrul licitaţiilor online.
Una dintre emisiunile falsificate mai mult este şi cea cunoscută şi sub numele de "Efigii", pusă în circulaţie în 1903 (cu o întârziere de vreo trei ani faţă de data stabilită iniţial) pentru a se marca darea în folosinţă a noului local al Poştei, o clădire emblematică a Capitalei (actualul sediu al Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, de pe Calea Victoriei, vizavi de CEC-ul mare).
Realizarea falsurilor nu a fost prea reuşită, aceasta şi datorită condiţiilor deosebite de imprimare, executată în Franţa (în gravură, sau taille-douce, cum i se mai spune). Falsurile au fost realizate datorită rarităţii valorilor mari ale emisiunii (la data punerii în circulaţie, cererea din partea colecţionarilor a depăşit net tirajul de 25.000 de serii puse în vânzare, chiar dacă nominalul era unul înrobitor pentru acea dată).

Falsurile nu se întâlnesc prea rar. Cel puţin pentru valoarea mare (5 lei, "cheia" emisiunii) apreciez că în prezent pe piaţa filatelică circulă mai multe falsuri decât originale.
Cu vreo patru sau cinci săptămâni în urmă, s-a întâmplat ca pe eBay să fie oferite două loturi, serii obliterate. La data respectivă, văzându-le, mi-a venit ideea unui exerciţiu practic deoarece se pretează la aşa ceva. Iar astăzi, pentru că am avut ceva timp la dispoziţie, am prelucrat imaginile pentru a vi le prezenta. Întrebarea exerciţiului: care mărci sunt falsificate şi prin ce se recunosc ele?
Subiectul a mai fost abordat în articolele mai vechi de mai multe ori. Cine a fost un cititor constant nu ar trebui să aibă vreo problemă în recunoaşterea falsurilor.

Să vedem şi loturile. Pentru a vă veni în ajutor, am prelucrat separat imaginea fiecărei mărci.

Lotul nr. 1


Lotul nr. 2


Cine doreşte să împărtăşească din observaţiile sale şi celorlalţi cititori poate utiliza cu încredere formularul de comentarii de mai jos.
Succes!

sâmbătă, 28 decembrie 2013

E de speriat cât de generalizat este diletantismul

Zilele trecute, un vânzător din Olanda (ID-ul oordraadje, cu ceva vechime şi cu un număr semnificativ de calificative, care desemnează o oarecare experienţă) a postat pe eBay mai multe "vechituri" româneşti. Piesele cele mai rare au fost aproape toate cu probleme, presupun însă că aşa au fost în colecţia pe care a desfăcut-o negustorul olandez. Că nici el n-a crezut în originalitatea pieselor s-ar putea presupune şi după preţul de "strigare" propus pentru o marcă cu o cotă de câteva mii bune de euro în cataloage, oferită pentru numai 9 dolari.

Problema este însă că piesele în cauză se încadrează în tipul falsurilor proaste, foarte uşor de recunoscut numai şi în urma unei examinări sumare.
Fauna care mişună pe eBay însă este caracterizată de două mari trăsături: "foamea" de îmbogăţire rapidă şi alergătura cu orice preţ după chilipiruri, respectiv lipsa elementară de pricepere şi acţiunea făcă nici cea mai sumară judecată. Vă dau mai jos şi trei exemple.

Fals grosolan al mărcii de 5 parale din emisiunea a doua (cadru întreg, hârtie albăstruie), vândut cu 172 dolari, după 39 de biduri!

Fals la fel de grosolan al mărcii de 40 parale din aceeaşi emisiune (de această dată "pe fragment"), vândut cu 60 dolari (după 12 biduri).

Lot de cinci "litografiate" (click pentru mărire). Dintre acestea, patru sunt falsuri grosolane, iar a cincea - marca de 2 parale Cuza - pare originală, dar ştampila tip grătar este întotdeauna susceptibilă de falsificare pe această emisiune şi nu o expertizează nimeni pe mărcile de 2 şi de 5 parale. Lotul a fost vândut cu 52 dolari, după 19 biduri. După cum se poate vedea, toate cele trei loturi au beneficiat de un număr suficient de biduri, care arată determinarea amatorilor în a intra în posesia "nepreţuitelor comori".

Cu banii aruncaţi pe caricaturile de mai sus s-ar fi putut oferi de Sărbători o masă caldă la câteva zeci de sărmani.

duminică, 15 decembrie 2013

Spre ştiinţă

Unii dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, cred că au o impresie greşită referitoare la existenţa acestui blog.
Scrisul pe blog este făcut din plăcere şi nu este "meseria" mea de bază. Eu mă ocup de cu totul altceva.
Blogul îmi mănâncă destul timp. De regulă, pentru a putea publica cu ritmicitate articolele pe care (sunt convins) le aşteaptă o parte a cititorilor, sunt nevoit să renunţ la alte activităţi.
Este drept că nu mă obligă nimeni să fac acest lucru. Dar o fac din plăcerea mea. Plăcere care poate oricând să ia sfârşit, iar acest blog poate să dispară, pur şi simplu. Iar pentru aceasta nu datorez nimănui nicio explicaţie.

Începe să mă deranjeze încercarea unora sau altora de a se "introduce" în viaţa mea personală. Şi ca să nu existe nicio neînţelegere, repet ceea ce am scris de mai multe ori în articole mai vechi, pe parcursul celor (aproape) trei ani de la deschiderea blogului:

1. Nu fac comerţ cu timbre. Nu mă interesează să cumpăr sau să vând timbre, ori să mă ocup de intermedieri.

2. Nu mă interesează participarea la activitatea unor grupuri, cercuri sau alte asocieri.

3. Nu fac publicitate niciunei manifestări, de niciun fel. Pe unele le pot însă anunţa, atunci când eu consider că este spre beneficiul comunităţii colecţionarilor.

4. Nu fac şi nu asigur un serviciu public de evaluări, expertize sau consiliere în domeniul investiţiilor. Cine are nevoie de aşa ceva ar trebui să caute în altă parte. Nu asigur nici vreun serviciu de informare publică. Cine are nevoie de informaţii, poate căuta subiectul respectiv în cadrul articolelor de pe blog.

vineri, 13 decembrie 2013

Ce anume vi se pare mai interesant la acest lot?

Aş fi dorit ca pentru această zi (vineri, 13 - sau "ceasul negru - pisica 13", cum o denumeşte un amic) să scriu altceva. Am avut însă o săptămână nu prea fericită şi nici nu mă simt în apele mele. De aceea, până duminică vă las să vă măsuraţi singuri puterile cu lotul de clasice litografiate de mai jos. Ce vi se pare mai interesant la piesele care îl compun? (click pentru mărire).


Cele nouă mărci au fost recent vândute pe un portal online cu 43 dolari (fără cheltuielile aferente), după 15 biduri.
Vă doresc succes!

joi, 12 decembrie 2013

Cum staţi cu pregătirile? Aţi împodobit bradul?

Începe să plutească în aer magia Sărbătorilor...


Varietăţi la mărci Paris-Bucureşti

Este vorba despre două piese oferite spre vânzare pe un portal de licitaţii online, piese care prezintă varietăţi frumoase, ba chiar spectaculoase aş putea spune.


Prima piesă este un bloc nedantelat de opt mărci din emisiunea Paris, provenit din marginea dreaptă de coală. Coala din care a fost tăiat blocul prezintă o impresiune pe ambele feţe (recto-verso) cu aceeaşi valoare, în poziţie normală, nerăsturnată. Imaginea de sus este a verso-ului.
Din păcate, în ciuda frumuseţii piesei (şi a rarităţii, deoarece nu se prea întâlneşte aşa ceva pe toate drumurile), ea este atacată de pete vizibile de rugină. Dacă nu va fi restaurată, în 25-30 de ani este posibil ca ea să fie distrusă iremediabil.
Blocul a fost oferit pentru 490 dolari, dar nu a fost vândut.


O altă piesă frumoasă este acest bloc neuzat de 15 mărci de 1½ bani oliv deschis din emisiunea Bucureşti I (1876). Blocul provine din marginea superioară de coală (este evident că lăţimea marginii superioare este mai mare decât lăţimea spaţiului dintre rânduri).
Marca a treia de pe primul rând prezintă o varietate de tipar - un lumen de culoare înconjurat de o aură albă.


Din câte ştiu, această varietate este una aleatorie (neconstantă). Este totuşi frumoasă.
Blocul a fost oferit la preţul de 355 dolari, dar nici această piesă nu a fost vândută.