Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 31 octombrie 2013

Scrisoare clasică externă plătită în numerar

Căutam nişte ştampile maghiare prin arhivele licitaţiilor maghiare şi am dat de scrisoarea din imaginile de mai jos, pe care nu-mi aduc aminte să o fi semnalat la vremea respectivă (este vorba de o licitaţie maghiară din cursul anului 2012).


Scrisoarea a fost expediată din Brăila, pe 14 august 1871 (ştampilă "mică" albastră, pe faţă), cu destinaţia Caransebeş (oraş aflat pe teritoriul imperiului austro-ungar la acea dată). După sigiliile aplicate pe verso cu ceară roşie, expeditorul este "Erste K.K.Priv. DonauDampfsch.Ges. Inspectorat Für Die Untere Donau" (compania DDSG a fost obligată să utilizeze serviciile poştei române din 1869).
Scrisoarea poartă o etichetă foarte interesantă, pe care nu-mi aduc aminte să o mai fi văzut (şi care are textul în limba română): "189/DIN/BRĂILA".
Pe faţă, în colţul stâng inferior, expeditorul a înscris valoarea trimiterii (este vorba de o scrisoare cu valoare declarată): "10 florints/25 lei". În colţul drept superior poşta a înscris greutatea trimiterii (13 grame), iar sus, deasupra adresei destinatarului, au fost notate taxele percepute: "Franco 50/65 35 Xr".
Piesa a fost oferită la preţul de strigare de 80.000 forinţi (iunie 2012, între timp forintul s-a mai devalorizat). Din păcate, casa de licitaţii nu a publicat rezultatele licitaţiei.

miercuri, 30 octombrie 2013

Ştiinţa adevărată e într-adevăr scumpă!

Rezultatul unei licitaţii greceşti m-a mirat şi pe mine puţin, cu toate că în ani de zile am văzut multe. La o licitaţie a casei A. Karamitsos (licitaţia nr. 466 din 12 octombrie a.c.), licitaţie rezervată primelor mărci greceşti tip Hermes "cap mare", ultimele două loturi au fost atribuite recentelor volume semnate de arhitectul Stephano Calliga (publicate în 2011, respectiv 2012).
Volumele tratează, printre altele, modalităţile de identificare a tirajelor şi tranşelor mărcilor Hermes "cap mare", alături de descrierea varietăţilor. Pentru colecţionarul care se axează pe aceste emisiuni, cele două volume sunt nepreţuite.


Primul volum a fost vândut cu 1.000 euro, iar cel de-al doilea cu 1.100 euro, aşa cum indică însăşi pagina de internet a casei greceşti de licitaţie cuprinzând realizările obţinute la licitaţia nr. 466 (puteţi vedea aici acest lucru).

Îmi aduc aminte că acum câţiva ani purtam o discuţie cu un cunoscut exact cu această temă: cam cât ar putea costa un catalog specializat sau un studiu foarte bun. Atunci afirmam că o asemenea lucrare, prin numărul mic de amatori n-ar fi şi n-ar trebui să fie prea ieftină.
Interlocutorul meu era foarte pornit împotriva mea, susţinând că începătorii şi tinerii mai ales nu ar avea acces la asemenea lucrări. Ei bine, i-am spus atunci şi susţin şi acum acest lucru: majoritatea colecţionarilor tineri evită achiziţionarea cataloagelor şi a bibliografiei necesare, chiar şi a banalelor liste de preţuri. Aşa că lucrările specializate rămân în continuare obiecte dezirabile pentru un număr redus de colecţionari.

Miercurea cu moţ (10)

Pentru iubitorii lor, astăzi le dăruiesc o adevărată colecţie de pufoşenii (click pentru mărire, pentru a le admira şi dezmierda...).   :D


marți, 29 octombrie 2013

O piesă rară vândută ieftin

Cu câteva zile în urmă, un vânzător britanic (cred) a oferit spre vânzare pe eBay un bloc obliterat cu tipuri diferite la valoarea de 3 lei brun, uzuale "cap mic" Ferdinand (1924).


După cum se poate vedea, mărcile de sus sunt din tipul II (cifra 3 din cartuş este "cu furcă"), în timp ce mărcile de jos sunt tipul I (cifra 3 este "cu cioc").
Un lucru nespecificat în mod direct în literatura şi cataloagele româneşti este faptul că din marca de 3 lei Ferdinand "cap mic", la imprimarea culorii brun au fost utilizate mai multe planşe. Atât mărcile din tipul I, cât şi cele din tipul II au fost imprimate cu planşe proprii (se cunosc jumătăţi de coli de tipar de câte o sută de mărci care nu au tipuri diferite). De aceea, mărcile izolate sunt comune la ambele tipuri.
Există însă şi o planşă mixtă din care nu poate să spună nimeni că a văzut cu proprii ochi o coală întreagă (toţi cei întrebaţi spun că "au auzit"), planşă la care se pare că există un singur rând de clişee din tipul I ("cu cioc"), restul clişeelor fiind din tipul II.
Piesa de faţă prezintă urme (vizibile mai greu) de capete de cui între clişeele de pe acelaşi rând, la baza lor. Aceste semne de capete de cui pot indica faptul că placa de zinc conţinând clişeele a fost "decupată" (probabil din cauza unor clişee deteriorate), rândul inferior fiind completat cu clişee din celălalt tip. Este o supoziţie, dar este totodată şi singura explicaţie posibilă (dacă cineva are o altă părere, îl rog să folosească cu încredere formularul de comentarii de sub articol).
Blocuri neuzate cu tipuri mixte se cunosc în mai multe colecţii. Blocuri obliterate (circulate, precum cel din imagine) nu-mi amintesc să fi văzut în ultimii 20 de ani, de aceea personal consider că ele sunt mult mai rare decât un bloc neuzat.
Blocul a fost vândut cu numai 70 de lire sterline, un preţ avantajos în opinia mea.

A fost lansată versiunea 25 a browserului Firefox de la Mozilla

Astăzi de dimineaţă, versiunea finală era deja disponibilă pe servere pentru descărcare, iar spre dupămasă cei care aveau instalată versiunea 24 au putut face automat upgrade-ul la noua versiune.


Principala noutate a acestei versiuni este suportul pentru interfaţa Web Audio, care permite programatorilor să insereze pe pagini efecte audio specifice standardului HTML 5, fără a mai utiliza pluginuri de la terţi.
Mozilla a anunţat că va continua să ofere suport pentru versiunea XP a SO-ului de la Microsoft şi după ce aceştia vor înceta realizarea/livrarea de update-uri şi hotfix-uri (aprilie 2014).
Dacă nu vă presează timpul, după ce aţi făcut upgrade-ul la versiunea 25 vă puteţi juca cu câteva demouri sonore aici.
Navigare plăcută!

Aţi auzit până acum de "scratchboard"?

Făcându-mi "plimbarea de seară" pe siteurile cu grafică, am dat peste câteva desene realizate de Mark Summers care mi-au plăcut la nebunie (via DesignYouTrust).


Tehnica seamănă foarte mult cu gravura, iar rezultatele sunt aproape întotdeauna de excepţie. Dacă sunteţi curioşi în ce constă procedeul, vă puteţi lămuri cu ajutorul Wikipedia.
Există pagini dedicate pentru tutoriale (precum aceasta).
Vă propun şi un scurt clip, pentru a vedea mai mult.


Sursa: YouTube, user Michael Halbert

Dacă nu ştiaţi, există şi o societate internaţinală de profil, care are şi propia pagină de Facebook.

luni, 28 octombrie 2013

C de la... căţel! :D

Căutând o carte, am dat în bibliotecă peste altceva, nişte pliante franţuzeşti (legea lui Murphy, deh...). Printre pliante era şi ilustrata aceasta, o reclamă a unei asociaţii de fapt. Îmi place ideea!


Ambulanţă poştală maritimă

Am urmărit o ilustrată oferită pe un portal online dintr-un motiv oarecum ieşit din comun, ca să zic aşa: ea a fost expediată din Constantinopol în 1907 de către un ofiţer marinar român, din a cărui corespondenţă am avut norocul să "prind" o altă piesă cam din aceeaşi perioadă (cu acelaşi scris, acelaşi destinatar şi aceeaşi semnătură). Din păcate, piesa mea a fost văduvidă de timbru, care a fost dezlipit de cineva cu mulţi ani în urmă.
Piesa aceasta însă are tot ce-i trebuie (click pe imagini pentru mărire).


Ilustrata a fost expediată din Constantinopol (textul de pe faţă confirmă acest lucru) la Piteşti, în România, printr-unul din vapoarele SMR care efectuau, la acea dată, cursele între Smirna (actualul Izmir), Constantinopol şi Constanţa.
Vapoarele primeau obiecte de corespondenţă uşoară pentru a fi transportate pe traseu, cu condiţia să fie francate. La bordul vaselor era aplicată o ştampilă specifică, având legenda SMIRNE-CONSTANTINOPLE-CONSTANTA, iar în centru data pe un rând, încadrată de o goarnă poştală (sus) şi iniţialele S.M.R. (jos).


Piesa din imaginile de mai sus a fost oferită de către vânzătorul turc la un preţ puţin cam umflat în opinia mea (225 dolari), ea rămânând nevândută.

O ţeapă de 500 de dolari

Acum aproape o săptămână atrăgeam atenţia amatorilor de mărci româneşti vechi asupra faptului că pe eBay sunt oferite în continuare falsuri ale mărcilor din emisiunea "Căişorii". Aseară, unul dintre cititorii blogului mi-a atras atenţia asupra rezultatului licitaţiei.


Este a nu ştiu câta oară când se demonstrază "entuziasmul" amatorilor de piese "bune". Lotul de fragmente de coli a fost vândut unui amator cu peste 500 de dolari, fără cheltuielile aferente.


Nu doresc nimănui astfel de "afaceri". Probabil că acel cumpărător "norocos" va învăţa pe propria piele diferenţele dintre falsuri şi originale când îşi va da seama ce a cumpărat.

duminică, 27 octombrie 2013

Vă mai aduceţi aminte de mondialul de fotbal din '90?

Căutând ceva, am dat peste altceva pe net. Pe vremea aceea eram un microbist convins, spre deosebire de momentul actul, când interesul meu faţă de fotbal a (cam) dispărut de tot.
Ştiam că atunci a fost emisă seria de timbre, dar nu ştiam de existenţa maximei.


Timbrele de ajutor cu supratipare MViR

Recent, pe eBay s-au înregistrat câteva rezultate interesante pentru loturile de timbre de ajutor cu supratipare MViR. Mi se pare că v-am mai prezentat cazul unui timbru de ajutor de 50 bani albastru.
De această dată, unul dintre vânzătorii greci care oferă în mod constant piese româneşti a avut mai multe loturi de timbre de ajutor (şi câteva fiscale) cu supratiparele administraţiei germane şi, un lucru surprinzător pentru mine, aproape toate aceste loturi au avut rezultate interesante, cu mult peste cele înregistrate de regulă până acum. Voi face o scurtă trecere în revistă a acestor loturi.

Supratipar caligrafiat, toate neuzate, fără şarnieră: 44 dolari (7 biduri).

Supratipar casetă pe marca de 5 bani, neuzate, fără şarnieră: 48 dolari (17 biduri).

Idem, pe marca de 10 bani brun şi brun-violet: 69 dolari (22 biduri).

Idem, pe marca de 50 bani (două nuanţe, se pare că sunt hârtii diferite): 203 dolari (11 biduri).

Supratipar caligrafiat în cadru dublu (cele neuzate sunt fără şarnieră): 66 dolari (8 biduri).

Supratipar "Gültig 9. Armee" gros şi subţite pe timbrele de ajutor, neuzate fără şarnieră: 41 dolari (5 biduri).

Cred că această tendinţă nu va ţine prea mult, în opinia mea. Rămâne de văzut dacă voi avea sau nu dreptate.

Rămasele pete de culoare

Împreună cu un gând pentru toţi cei care ne-au fost dragi şi ne-au părăsit.


sâmbătă, 26 octombrie 2013

Cum e lumea, cum e viaţa

Astăzi am stat cu ochii în timbre, dar n-am putut să fac nimic. Mi-am mai salvat doar câteva imagini pentru baza mea de date - colecţia digitală.
Asta este doar urmarea de ieri. Toată ziua am fost întors, m-am înfipt în treburile zilnice ca să mai uit.
Alaltăieri am stat de vorbă cu o persoană care mi-a povestit câteva întâmplări la care a participat o cunoştinţă, fără să ştie că nu suntem străini. Din vorbă în vorbă mi-am dat seama de existenţa unor situaţii neplăcute create cu bună ştinţă de cunoscutul meu şi am realizat (cu multă amărăciune) că m-a minţit ani de zile.
Nimănui cred că nu îi este bine să se trezească într-o situaţie de acest gen. Nu îmi dau seama de ce a făcut-o (de fapt presupun de ce, dar natura relaţiilor dintre noi nu a evoluat în direcţii care s-ar fi putut solda cu necazuri mai mari).
E un sentiment puţin amestecat. Pe de o parte este mâhnirea, supărarea că "te-a tradus". Şi asta după ce au trecut destui ani care să te facă să îi acorzi încredere. Pe de altă parte este scârba pentru specimenele de acest fel, care te fac să te întrebi mereu "Doamne, oare ce ar avea de câştigat?"
Plecând de la toate acestea, realizez că se minte în spaţiul public. Mult! Şi cu o nesimţire aproape maladivă. Asta are o cauză pe care o intuiesc: imposibilitatea de a-i vedea pe cei din jur altfel decât propria persoană. "Păi dacă eu aş fi făcut aşa, atunci neapărat trebuie să o fi făcut şi ăla!" Ei, nu mai spune! Uite că nu toţi sunt croiţi după calapodul tău!

Tot alaltăieri am aflat despre (încă) un coleg de facultate care ne-a păsăsit. Nu ne-am mai văzut de mulţi ani, dar asta nu m-a împiedicat să îmi amintesc momentele plăcute avute împreună.
Astăzi, ceva mai devreme, am aflat că unul dintre bloggerii preţuiţi într-o comunitate micuţă a jucătorilor cu slovele ("duzinarii", cum îşi spun, şi care au avut bunătatea să mă primească printre ei) a trecut şi el în rândul drepţilor.
Of, Doamne, ai grijă de sufletele lor!

Astăzi am aprins o lumânare.

vineri, 25 octombrie 2013

Două varietăţi interesante

Ca de obicei, mă străduiesc să vă ţin la curent cu ce mai este interesant pe portalurile online de licitaţii. Pentru seara aceasta, m-am oprit la două varietăţi care mi s-au părut mai interesante.

Prima piesă este o marcă de 25 bani din 1908, "Carol I - gravate", care prezintă un foarte frumos "abklatsch" pe verso, pe partea gumată a mărcii. Deşi asemenea varietăţi au mai fost semnalate, prezint varietatea deoarece impresiunea de pe verso este deosebit de clară, asemenea exemplare fiind puţin mai rare. Marca a fost vândută cu 14 dolari (după 6 biduri).

O observaţie generală legată de această varietate este că în limba română nu există un termen consacrat (adoptat), colecţionarii români utilizând cu precădere termenul din limba germană ("abklatsch"). De altfel, până şi în cunoscuta lucrare "Filatelia de la A la Z" această varietate este prezentată tot sub termenul provenit din limba germană.
Lucrările de specialitate britanice utilizează termenul "offset", iar colecţionarii specializaţi francezi utilizează acelaşi termen folsit pentru o altă varietate: recto-verso (chiar dacă aici avem de-a face cu un tipar copiat pe verso, nu cu un tipar identic pe ambele feţe ale colii de hârtie).


O altă varietate interesantă este tiparul parţial de la această marcă din 1957, cauzat de plierea colii de hârtie înaintea introducerii în maşina de imprimare.

Pe cealaltă faţă, piesa arată ca în imaginea de mai sus. Este evident faptul că pe verso suprafaţa imprimată este mult mai mică decât suprafaţa neimprimată de pe faţă. Pentru a face o comparaţie, m-am "jucat" puţin cu imaginea de pe verso, decupată după pliul (oblic) după care a fost îndoită coala de hârtie, obţinând ce se vede în imaginea de mai jos.

Se vede un spaţiu alb, care corespunde marginii colii debitate de la formatul brut la cel finit. Colecţionarul îşi poate face astfel o idee despre dimensiunea colii brute.
Varietatea a fost vândută cu 45 dolari.

joi, 24 octombrie 2013

News: Ministerul Culturii invită ONG-urile să facă propuneri pentru membri în Consiliul de Administraţie al Administraţiei Fondului Cultural Naţional

Potrivit OG nr. 51/1998 modificată prin OG nr. 2/2008, directorul Administraţiei Fondului Cultural Naţional este ajutat în activitatea curentă de un consiliu de administraţie format din 11 membri cu drept de vot, din care 7 numiţi de ministrul Culturii pe baza propunerilor formulate de ONG-urile cu activitate de profil, astfel încât să se asigure o reprezentare proporţională a tuturor domeniilor culturii.
Modul de înaintare a propunerilor şi documentele care trebuie să le însoţească sunt menţionate în cadrul anunţului postat pe pagina de internet a Ministerului Culturii. Propunerile se vor înainte pe adresa Ministerului Culturii, Bd. Unirii nr. 22, Sectorul 3, cod poştal 030833 (în atenţia Cabinetului Ministrului) până cel târziu pe 10 noiembrie a.c.

Administraţia Fondului Cultural Naţional sprijină proiecte provenite din arii tematice precum: arte vizuale şi noile media, arhitectură şi design, activităţi muzeale, artele spectacolului (teatru, dans, muzica), cultură scrisă, patrimoniu cultural naţional, patrimoniu imaterial, formare profesională în domeniul culturii (inclusiv management cultural), educaţie culturală, intervenţie culturală.

Ca instituţie publică, subordonată Ministerului Culturii,  Administraţia Fondului Cultural Naţional oferă în fiecare an finanţări nerambursabile artiştilor, instituţiilor publice, organizaţiilor neguvernamentale şi persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi culturale.

miercuri, 23 octombrie 2013

Miercurea cu cântec (4)

După o pauză mai lungă, m-am hotărât să revin la micul serial dedicat trupelor de prog-metal.
Încadrată de specialişti la genul neo-rog, trupa scoţiană Pallas este considerată ca făcând parte din valul renaşterii prog-ului din anii '80, alături de trupe precum Pendragon, Marillion şi IQ. Pallas interpretează piese melodice, asemenea colegilor de la Marillion, dar parcă au o înclinaţie ceva mai accentuată către metal.
Debutul l-au făcut în anul 1984, cu albumul Sentinel, la care au mai adăugat un album doi ani mai târziu. Trupa ia după aceea o pauză, următorul album apărând abia în 1998 (Beat the Drum). Urmează apoi alte trei albume, la câţiva ani distanţă unul de celălalt.
Propunerea mea pentru această seară este piesa Monster, apărută pe cel mai recent album al trupei, XXV (2011).


Sursa: YouTube, user: pallasmike

"Miercurea cu cântec" este marca lui Călin, colegul nostru cel îndrăgostit de muzică.

O altă problemă neştiută, necunoscută: "Expoziţia generală" cu supratiparul SE. Care sunt caracteristicile originalului?

Conform literaturii noastre, din emisiunea "Expoziţia generală" din 1906 au fost supratipărite 1.200 de serii cu un supratipar compus din literele "S E", care ar semnifica "Serviciul expoziţiei".
Probabil că nu au fost supratipărite fix 1.200 de serii, ci din valorile mari (cheie) au fost supratipărite (cel mai probabil) câte 1.200 de exemplare, iar din valorile mici mult mai multe exemplare, deoarece nu sunt aşa de rare, în comparaţie cu valorile mari.
Problema delicată este că din cele trei valori mari se întâlnesc exemplare cu caracteristici diferite ale supratiparului (forma celor două litere pare diferită).

Acesta este un exemplar al valorii de 3 lei pentru care am văzut o garanţie. Comparat însă cu alte exemplare care mi-au mai trecut prin mână sau pe care le-am văzut prin licitaţiile online, apar diferenţe la cele două litere. Vă voi da două exemple pe care le-am avut la îndemână.

Literele sunt clar diferite faţă de cele de pe primul exemplar.

Şi aici apar diferenţe.

Este clar că avem nevoie de un studiu, deoarece nu ştiu pe nimeni în stare să spună cu certitudine care exemplare sunt originale şi care sunt "lucrate" (deoarece mărcile suport sunt originale, problema este la supratipar).
Este posibil ca diferenţele să fie totuşi "de la sursă", adică la data respectivă supratiparul să fi fost executat (la cele trei valori mari) cu seturi diferite de litere. Personal mă îndoiesc că s-ar fi putut întâmpla aşa ceva.
Din păcate, nu ştiu să existe blocuri sau unităţi mai mari la valorile mari (sau, dacă există, eu nu le-am văzut). Ar fi fost interesant de verificat dacă în cadrul perechilor/blocurilor au fost folosite aceleaşi tipuri de caractere.

Câteva varietăţi şi erori

Piesele ilustrate mai jos au fost vândute pe portaluri online. Mi-am făcut obiceiul să ţin o evidenţă a realizărilor, care ar putea fi utilă la realizarea unui catalog specializat.

O margine de coală nedantelată la marca de 10 stotinki a poştei bulgăreşti de ocupaţie din 1917. Este o varietate rară (cel puţin în România), am întâlnit până acum foarte puţine exemplare. Piesa de faţă a fost vândută cu 20 dolari (în opinia mea, cam puţin).

Acestea sunt două erori devenite clasice, dacă le pot denumi aşa. Marca de 20 lei "Mihai - vederi" cu supratipar RPR are "apostroful" după 0 din 20. Marca de 1,75 lei "Vlaicu" are eroarea cunoscută, "le" în loc de "lei". Lotul conţinând cele două erori abia a reuşit să strângă 12 dolari (după 4 biduri).

O altă eroare cunoscută (şi devenită aproape clasică) este marca de 2 lei din emisiunea "Săptămâna economiei" din 1982, care prezintă un triunghi galben în loc de portocaliu la "castel". Piesa a fost vândută cu 50 dolari.

Miercurea cu moţ (9)

Ca de obicei, vă las o imagine - celor ce iubesc pufoşeniile, desigur!   :D


marți, 22 octombrie 2013

Sunt oferite în continuare falsuri la "Căişori"

Pe eBay am văzut puţin mai devreme un lot care ar fi fost fabulos, cu condiţia ca piesele să fie originale.
Este vorba despre o serie de fragmente de coli (câte 48 bucăţi din fiecare valoare, conform descrierii vânzătorului) din emisiunea "Căişorii".
Problema este că imaginile postate de vânzător arată parţial colţurile de coală ale fragmentelor, iar acest lucru facilitează vizualizarea dantelurii, care este în linie, nu în pieptene, ca la originale. Le puteţi vedea mai jos (click pe imagini pentru mărire).


Chiar dacă imaginile nu sunt strălucite, forma dantelurii este evidentă, aşa că îndoielile nu au ce căuta aici. Colile originale arată precum cea din imaginea de mai jos. Ele au numai câte 5 mărci pe rând, nu mai multe.


La originale, dantelura "traversează" numai marginea inferioară de coală, în rest celelalte trei margini de coală sunt intacte.
Recent, în cadrul unui lot oferit la ultima licitaţie David Feldman au fost şi cele două piese de mai jos, ambele colţuri de coală.


Puteţi vedea cum arată marginile de coală la originale şi puteţi face şi o comparaţie cu marginile fragmentelor de coală de la falsuri.
Sper că aceste explicaţii vă pot fi de ajutor.

luni, 21 octombrie 2013

Să facem o poştă. La Bucureşti.

Da' nu oriunde. Ci lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. C-aia de-acolo funcţionează numai la lumânare, dacă intri cu becul sau cu lanterna "te-au spart". Nu aşa zic bucureştenii? Ah, nu, nu şi ăştia care stăteau la coadă cu 12 mandate în mână. Ei sunt mai drăguţi (...).

Citeşte continuarea la Hapi.

Piese cu probleme la ocupaţia germană

Întâlnite pe eBay, ambele loturi. Dacă menţineţi mouse-ul pe imagini, veţi putea vizualiza pe bara de stare detalii privind preţul (la una din cele două piese, cealaltă nefiind vândută) şi identitatea vânzătorilor (un italian şi un spaniol).


Aceasta este valoarea mijlocie din prima emisiune. Supratiparul MViR în casetă este dublat, fiind considerat o varietate interesantă. Privite însă cu puţină atenţie, se distinge intensitatea diferită a tuşului celor două casete, ceea ce nu este un lucru bun.
Mai mult, marca cu supratiparul dublu este aplicată pe un fragment şi poartă o ştampilă care în mod cert nu este românească.
Una peste alta, piesa este dubioasă.


Al doilea lot este compus din trei mărci, fiecare purtând aceeaşi casetă cu MViR. Marca din mijloc (taxa de plată - timbrul de ajutor de 10 bani roşu pe hârtie verzuie) prezintă, în mod similar primei piese, supratiparul casetă dublu. Şi în acest caz sunt vizibile (mult mai bine) atât o diferenţă de intensitate, cât şi una de nuanţă între tuşurile celor două casete.
Până în prezent această marcă nu a fost semnalată cu supratipar dublu (original).

Vă recomand să manifestaţi atenţie atunci când întâlniţi astfel de piese şi să examinaţi fără grabă ilustraţiile postate de vânzători.

Vincze Francisk, prizonier în URSS în lagărul 7260/I

Cartea poştală din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută zilele trecute pe un portal online. Dorisem să păstrez imaginea ei datorită mărcii "Ziua Economiei" din 1947, utilizată după proclamarea republicii populare (data ştampilei arată luna aprilie 1948). Ulterior am rmarcat antetul Crucii Roşii şi destinaţia formularului ("Carte poştală a prizonierului de război").
Textul mesajului expediat din Târgu-Mureş spre URSS este în limba maghiară. Deşi nu există nicio ştampilă poştală pe verso, am lăsat şi imaginea textului, pentru o mai bună înţelegere a piesei.


În opinia mea, piesele provenite de la prizonierii deţinuţi în URSS sunt ceva mai rare decât piesele din lagărele occidentale. Prezenta carte poştală a fost vândută (de către un colecţionar/negustor grec) cu 84 dolari (3 biduri).

duminică, 20 octombrie 2013

La copacul lăudat...

Luna trecută, la casa elveţiană David Feldman s-a desfăşurat tradiţionala licitaţie de toamnă, în cadrul căreia amatorii au putut din nou admira (dar şi achiziţiona, dacă le-au permis portofelele) o mulţime de piese extraordinar de frumoase. Din nou numărul rarităţilor de primă mână din filatelia mondială a fost impresionant.
Fiind un colecţionar interesat în primul rând de piesele româneşti, atenţia mea s-a îndreptat asupra acestei categorii de piese. În plus, am mai urmărit piesele din aria de interes pe care cititorii fideli o ştiu deja, dar şi piesele din câteva alte ţări europene care mi-au plăcut mai mult din punct de vedere filatelic şi al studiului tradiţional şi de istorie poştală.

Comunicatul organizatorilor (transmis după terminarea licitaţiilor şi centralizarea rezultatelor) indică realizări foarte bune - socotite pe ansamblul seriei de licitaţii. Ca rezumat, pe timpul celor nouă zile de licitaţii peste 1000 de cumpărători au depus 250.000 de oferte (biduri), achiziţionând peste 5.000 de loturi în valoare totală de peste 10 milioane de franci elveţieni! În afara licitaţiilor desfăşurate la sală ("floor", cum li se mai spune), un procent de aproape 65% din numărul total de loturi a beneficiat de oferte prealabile trimise prin internet. Ca zone de interes s-au remarcat piesele şi colecţiile din Rusia, Egipt şi Commonwealth-ul britanic incluzând India, dar organizatorii au constatat şi un reviriment al interesului pentru Franţa şi coloniile franceze. Pentru multe loturi mari şi colecţii şi-au manifestat interesul un număr însemnat de negustori.

OK, asta este ce spun organizatorii. Pentru piesele din zona noastră de interes am remarcat aproape o adevărată prăbuşire. Plus pentru alte câteva mari rarităţi pe care le-am urmărit.
În articolul de faţă vă voi da câteva exemple de piese excepţionale străine, care au rămas nevândute. Într-un viitor articol vă voi prezenta şi piesele româneşti, care - de asemenea- în majoritate au rămas nevândute.


Faimoasa scrisoare expediată de la Viena la Pesta, expediată cu cinci zile înainte de punerea oficială în circulaţie a primei emisiuni austriece (27 mai 1850). Ştampila de sosire de pe verso indică data de 29 mai. Scrisoarea (piesă cheie pentru filatelia clasică austriacă) este multiplu certificată şi semnată. A fost oferită pentru 75.000 euro, dar nu a fost vândută.


Danemarca, prima emisiune, singurul bloc obliterat de patru mărci cunoscut la valoarea de 2 RBS. Este o raritate majoră a filateliei nordice, care a fost oferită pentru 50.000 euro, dar nu a fost vândută.


Finlanda, o extrem de rară francatură mixtă între mărci KOP şi mărci PENNI (una din cele două piese cunoscute). 5 KOP. din 1862 aplicat pe întregul poştal de 10 KOP. roşu, cu o francatură suplimentară de zece exemplare de 8 PENNI (emisiunea 1866-1867), piesă expediată spre Elveţia. Piesa - extrem de atractivă vizual - a fost oferită la 30.000 euro, dar nu a fost vândută.

Ultima piesă din cadrul acestui articol, tot dintr-o ţară nordică (am o slăbiciune pentru mărcile din această regiune, click pe imagine pentru mărire) este tot o piesă excepţională, un unicat.


Este vorba de un bloc (imens!) obliterat de 39 de exemplare din prima marcă norvegiană, 4 Skilling albastru. Este un unicat, cum am mai spus, fiind cea mai mare formaţiune cunoscută a acestei piese. Preţul de strigare a fost şi el unul pe măsură: 350.000 euro! Piesa nu s-a vândut însă.