Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 29 iunie 2013

Duzina de cuvinte: un arc peste timp

Vremuri tulburi şi ciocnirea dintre civilizaţii: aşa ajunge la noi, ca un tremur, trecutul unui mare popor, momentele de la îngemănarea secolelor XIX şi XX. Cui i-a plăcut istoria nu poate să nu-şi aducă aminte de "răscoala boxerilor". A fost un amestec de nemulţumiri, un strigăt al sărăciei şi o mişcare de protest la adresa civilizaţiei occidentale, dar şi a misionarilor şi a creştinilor, fie ei chiar şi chinezi.
De când mă ştiu istoria m-a pasionat, cărţile m-au ajutat să fac trecerile printre veacuri, să-i urc pe trepte. Aşa am ajuns şi la strânsul vechilor misive, peticele de hârtie acoperite cu scris mărunt cu cerneală sau creion umblate prin cine ştie ce colţ de lume.
De data aceasta, ochii mi-au căzut pe o carte poştală trimisă acasă de un român aflat tocmai în China frământată încă de urmările evenimentelor petrecute cu doar doi ani înainte.


Era un român, un regăţean din Turnu Măgurele, care apucase drumul Orientului poate din datoria faţă de o breaslă, sau poate din dragoste pentru o creolă, nu vom afla. A fost cu siguranţă însă un suflet plin de aventură, care nu s-a ferit să facă acea breşă în neştiinţă, avid de cunoaşterea lumii largi. El n-a făcut grevă la scris, păstrându-se, iată, rândurile trimise celor dragi.


"Dragii mei,
Vă trimit câteva rânduri ca să ştiţi că sunt bine şi că mi-e tare dor de voi.
Pe aici timpurile sunt cam turburi (sic!) - probail că a-ţi şi auzit despre asta (sic!) - aşa că voi căuta să plec cât mai repede spre Singapore.
Vaporul trebuie să-l iau de la Şanghai şi călătoria cu trenul este şi ea în sine o aventură (...)".

Cred că multe lucruri interesante i-au văzut ochii. Chiar admiţând pericolul călătoriei şi al vremurilor "turburi", parcă îl invidiez puţin.
E ceva greşit în asta? Cred că nu. Îmi aduc aminte însă de lecţia de istorie din şcoala primară, când profesoara ne-a scris cu cretă  albă pe tabla proaspăt ştearsă: Răscoala boxerilor. A urmat apoi povestea teribilelor vremuri.

Dacă vreţi să citiţi şi alte duzini de cuvinte, le găsiţi la psi, dar şi la Sonia, Călin, Dana Lalici, Scorpio, Alma Nahe, Carmen Pricop, anacondele, Dictatura Justiţiei.

16 comentarii:

  1. când ai microbul călătoriei în sânge, riscurile parcă nu mai par atât de mari. aşa a fost şi atunci, aşa e şi acum :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Riscuri? Acum rişti să pierzi trenul, atunci era puţin mai complicat: îţi puteai pierde şi capul, la propriu! :)

      Ștergere
  2. 1902... Câtă vreme... Un arc peste timp și senzația că istoria se repetă. Poate că în alt colț de lume, cu alți protagoniști.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Istoria întotdeana se repetă, aşa e. Protagoniştii se schimbă.

      Ștergere
  3. În afară de "a-ţi"-ul dezlegat, nimic nu-i greşit. :) Poate doar nepreţuirea noastră, care nu e niciodată în timp/la timp, ci după...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta remarcasem atunci când am citit mesajul prima dată. Fără îndoială că a fost un personaj şcolit.
      Niciodată n-am înţeles nepreţuirea venită abia după dispariţia unui suflet.

      Ștergere
  4. În cazul unora dorul de ducă e mai puternic decât tulburarea vremii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce de ani... și cât am regresat în progresul nostru!

    RăspundețiȘtergere
  6. 1902...Oare cum o fi fost sa traiesti in vremea aceea?

    RăspundețiȘtergere
  7. Tulburător și ... riscant. Am devenit oare comozi cu toții ?

    RăspundețiȘtergere
  8. lipsesc şi eu o zi. una singură, max, cea în care vii tu cu parfum de vremuri uitate!
    mi-am amintit, citind, că am pe undeva scrisorile bunicuţei mele, cele pe care mi le trimitea când eram copil, scrise cu creion chimic şi cu acest fel de scriere cuvma arhaic... sigur. nu sunt atât de vechi ca ceea ce ne-ai dăruit tu, poate că nici la fel de spectaculoase, bunica a trăit toată viaţa ei la ţară, dar e ceva asemănător: trecutul înscris. rămânere, neuitare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povesteşte-ne despre ele, m-ai făcut curios. Tocmai pentru rămânere şi neuitare.

      Ștergere