Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 31 ianuarie 2013

Asta înseamnă concurenţa adevărată

De câteva zile vă tot semnalez piese dintr-o licitaţia care se va desfăşura luna viitoare.
Ei bine, în acea licitaţie se va desface o importantă colecţie de marcă turcească, începând cu piese deosebite din perioada prefilatelică şi continuând cu piese extrem de frumoase din emisiunile Tugra şi Duloz.
În aceeaşi zi de deschidere a acestei licitaţii, o altă casă filatelică europeană importantă, David Feldman, deschide o licitaţie care are ca obiect desfacerea tot a unei colecţii de marcă clasică turcească, prima emisiune - Tugra.
Neputând sta indiferent când aud de perioada clasică din Levant am şi luat-o la "puricat"; mi-a sărit în ochi una dintre cele mai frumoase piese cunoscute la nivel mondial, o adevărată bijuterie a filateliei clasice turceşti şi nu numai, ci şi europene (click pentru mărire).


Este vorba de cea mai mare unitate neuzată cu tête-bêche la marca de 2 piaştri negru pe albastru (prima emisiune Turcia), un bloc de 28 de mărci conţinând 14 perechi întoarse. Este una din piesele de referinţă la perioada clasică a Turciei. Preţul de strigare este pe măsura piesei: "numai" 80.000 euro.

Adresată Prinţului Carol

Licitaţia pomenită zilele trecute încă îmi dă palpitaţii de inimă, pentru că tot descopăr piese frumuşele. Aşa cum este şi scrisorica de mai jos (click pentru mărire).


Este vorba de un plic expediat în vara anului 1904 de la palatul de vară Therapia, adresat "Alteţei Regale Prinţului Carol de România", la Sinaia. Conform descrierii, pe verso este şi ştampila de sosire ("Castel Peleş"), dar nu este oferită şi ilustraţia celeilalte feţe a scrisorii.

miercuri, 30 ianuarie 2013

Software: compoziţiile 3D în Photoshop CS6

Îmi propusesem mai demult să vă prezint câteva tutoriale care mi-au plăcut şi care vă pot fi de un real folos atât pentru web, cât şi pentru print.
Sper să vă facă şi vouă plăcere şi vă doresc vizionare plăcută.









Despre asta este vorba de fapt!

Într-un articol mai vechi făceam remarca că sunt mulţi care îmi mănâncă timpul în mod nejustificat, prezentând întotdeauna piesele pe eBay nu la licitaţiile obişnuite, ci în sistemul BuyItNow.
După articolul cu pricina m-am şi pomenit cu câteva mailuri în care mi se reproşa poziţia exprimată deschis de mine, dar considerată, se pare, nepotrivită de câţiva care se tem că îşi vor pierde din vizitatori.

Problema care mă deranjează pe mine este aceasta:

Căutare globală, indiferent de sistemul de vânzare: 38.632 loturi.

Căutare numai pentru licitaţii: 1.992 loturi.
Restul? În proporţie de 95% sunt gunoaie reluate la nesfârşit (am revăzut loturi postate cu mai mult de doi ani în urmă). Păi dacă n-ai niciun pic de simţ comercial, mai las-o, nene, nu mânca timpul altuia!


Prefilatelică din Basarabia

Am dat peste o scrisoare deosebit de interesantă (dar - exact aşa cum mă aşteptam - nebăgată de nimeni în seamă, nici măcar n-a sesizat cineva că este din Basarabia), la licitaţia de care am pomenit aici. Click pe imagine pentru mărire.


Cred că cel care a realizat descrierile pieselor s-a uitat aiurea în catalogul de ştampile al lui Dobin (nu sunt chiar sigur că s-a uitat unde trebuie), dar să vedem despre ce este vorba.
Scrisoarea este datată 3 aprilie 1852, fiind expediată de la Sankt Petersburg la Atena. Este posibil ca scrisoarea să fi urmat ruta Moscova - Kiev - Odesa - Chişinău - Bălţi, primind pe această rută şi o amprentă a ştampilei rare SKULIANI (Sculeni) cu anul "1850" modificat manual, cu cerneală, din "0" în "2". Este indicat tipul de ştampilă 1.04 după Dobin (în noua numerotare este tipul 1.07). Se menţionează că ar fi o utilizare timpurie (în fapt Dobin menţionează această ştampilă ca fiind utilizată între 1853 şi 1858, aşadar s-ar devansa data cea mai timpurie cam cu un an de zile - trebuie să mai consult însă câteva notiţe pe care nu le am acum la îndemână, căci nu sunt sigur dacă într-adevăr această piesă ar fi cea mai timpurie, mai am câteva notate). Ştampila are un coeficient de raritate 5.
Scrisoarea are ştampila de sosire la Atena pe faţă (aplicată cu tuş albastru), precum şi valoarea taxei (60 lepta).
După imaginea generală, parcă ar fi ceva care nu-mi place, dar nu mă pot pronunţa deoarece nu am văzut până acum decât vreo trei piese cu ştampila prefilatelică Sculeni. Scrisoarea este oferită la un preţ de strigare moderat, de 250 franci elveţieni.
La aceeaşi licitaţie mai sunt destule piese care intră în aria de interes a colecţionarilor români, dar încă nu au fost descoperite de amatori - mulţi încă nu ştiu să caute piesele.

marți, 29 ianuarie 2013

Tehnoredactarea computerizată (12). Recomandările Grupului de la Ghent

Episoadele anterioare: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11).

Despre practici şi standarde

În ciuda faptului că profesioniştii ştiu despre cine şi despre ce este vorba, am să o iau mai pe îndelete, ca să priceapă şi începătorii domeniului.

Trăim într-o lume în care există mai mulţi producători atât pentru hardware, cât şi pentru software. O tipăritură se poate realiza pe mai multe căi, dacă se are în vedere această mare diversitate. Există însă un lucru pe care tind toţi să îl respecte: însumarea celor mai bune practici la care au ajuns specialiştii din domeniu.
Povesteam într-un episod anterior (nu mai ţin minte care din ele, dar aveţi sus linkurile - nu strică să le mai citiţi odată, chiar dacă aţi mai făcut-o) că practica a demonstrat că cea mai bună cale pentru a preda o lucrare în format digital către o tipografie este realizarea unui fişier (sau a mai multor fişiere) tip PDF, care să corespundă unui anumit standard unanim acceptat de către industria de profil, implicit deci de mai toate tipografiile. Fişierele PDF destinate tiparului au fost cuprinse într-o categorie denumită PDF/X, care conţine fişierele conforme cu standardul ISO 15930 (sper să nu mă mai întrebaţi şi ce-i ăla standard ISO, căutaţi pe net).
Pentru cei nefamiliarizaţi cu versiunile şi standardele fişierelor PDF, puteţi afla mai multe aici.

OK, care-i atunci treaba cu acest Grup de la Ghent? Ia uitaţi cum se prezintă chiar ei:

"Also known as the GWG, The Ghent PDF Workgroup is an international organization made up of graphic arts users, associations & developers building best practices for publishing workflows. The resulting recommendations and specifications are making it easy for increasing numbers of professionals around the world to successfully create, process, and exchange graphic arts files for numerous applications."

 Aşadar, Grupul de la Ghent a elaborat un set nou, actualizat de recomandări pentru industria de profil în ceea ce priveşte cele mai bune practici pentru realizarea acestor fişiere tip PDF acceptate tacit drept modul cel mai bun în care se poate face schimbul de informaţie digitală.
Recomandările sunt înglobate într-un document de tip PDF (sic!), care poate fi descărcat de aici.


Ce conţine acest document? Pe scurt, specificaţiile cuprind următoarele elemente:
- o scurtă listă cu definiţiile termenilor;
- lista cerinţelor proprietăţilor documentelor de tip PDF şi a elementelor acestora pentru conformarea cu cele mai bune practici;
- lista profilelor ICC recomandate;
- variante destinate unor condiţii specifice ale imprimării şi/sau tipului de lucrări grafice.

La ce sunt bune toate aceste specificaţii?
- dacă eşti un tehnoredactor experimentat, vei şti (după ce le studiezi) ce anume setări sunt necesare pentru diferitele elemente grafice şi de construcţie/realizare a documentului digital care urmează să ajungă într-o tipografie;
- dacă eşti un tehnoredactor care nu are de-a face şi cu partea de prepress, vei şti ce setări trebuie urmărite la rularea utilitarelor de tip "flight check" sau "preflight".

Pentru cei care utilizează softuri precum Enfocus PitStop Pro sau Markzware Flightcheck, veţi proceda la stabilirea setărilor/preferinţelor conform manualelor de utilizare ale acestor softuri.
Cei care nu dispun de unul dintre aceste softuri specializate, dar utilizează Adobe Acrobat Pro (componentă a pachetului Creative Suite), îşi pot personaliza profilele utilizate de utilitarul Preflight (click pe imagine pentru mărire):


Dacă aveţi întrebări, puteţi să le trimiteţi şi pe mailul din profilul meu.

(Va urma)

©2013 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

Mulţumesc frumos, Hapi!

Hapi, colega noastră de blogosferă, mi-a făcut o surpriză care pur şi simplu m-a lăsat fără glas.
Nu pot să nu vă arat în ce constă surpriza (click pe imagini pentru mărire).


Papirusurile sunt foarte frumoase. Din motive de păstrare, încă nu am îndrăznit să le scot din ţipla lor până am să fac rost de nişte rame frumoase, care să se asorteze şi să le şi asigure protecţia necesară.

luni, 28 ianuarie 2013

Luna viitoare vom avea un adevărat regal de filatelie

Una din licitaţiile programate să se desfăşoare la sfârşitul lunii viitoare, până la începutul lunii martie, va prezenta amatorilor o ofertă deosebit de bogată în piese excepţional de frumoase (dar şi rare şi scumpe, în acelaşi timp).
Voi veni în zilele care urmează cu detalii suplimentare. Până atunci însă vă voi prezenta câteva piese care mi-au plăcut tare mult.

Document poştal provenind de la "Casa poştelor Drumului Târgoviştei", tipărit în 1836 şi utilizat în 1840. Cu puţină străduinţă (dacă vă descurcaţi cu literele alfabetului chirilic) puteţi desluşi textul.

Un foarte frumos exemplar de 27 parale Cap de bour din prima emisiune, cu margini complete, pe un mic fragment, obliterat JASSY MOLDOVA 11/9 cu tuş soşu.

Superb bloc neuzat de patru mărci (conţinând şi două perechi tête-bêche) din marca de 40 parale pe hârtie albă, emisiunea a doua. După microsemnele clişeului, blocul face parte dintr-un tiraj târziu.

Superbă coală completă de 32 de mărci de 6 parale 1862.

O coală la fel de frumoasă de 30 parale din aceeaşi emisiune.

1869, francatură tricoloră extraordinară de 75 bani pe scrisoare expediată din Brăila spre Irlanda. Piesă excepţională.

Excepţională francatură mixtă Paris - mărci greceşti Hermes "cap mare", pe o scrisoare expediată în 1874 din Brăila la Atena, taxată cu porto de 55 lepta.

Recomandată externă, expediată în 1872 din Bucureşti în Franţa, purtând o francatură de 2 lei şi 45 bani.

Recomandată internă foarte frumoasă, expediată în 1872 din Ismail (degetar albastru foarte clar) la Bucureşti.

Să ştiţi că nu sunt acestea cele mai frumoase piese. Le-am enumerat deoarece nu figurează pe lista aşteptată a vânzării anunţate şi, probabil, aşa cum fac întotdeauna colegii noştri din ţară, treceau peste aceste loturi fără să le bage în seamă.
Voi reveni însă în zilele următoare cu amănunte.

duminică, 27 ianuarie 2013

Un fals evident, "înghiţit" pe nemestecate

Sunt întrebat destul de des ce părere am despre unele piese din emisiunile Principatele Unite, mai ales în legătură cu ştampilele pe care le poartă.
Pe piaţa filatelică există o grămadă de făcături ordnare, realizate de indivizi care nu au avut o bază de cunoştinţe de istorie poştală şi care au generat aşa-zise "piese imposibile".
Deşi tot repet fiecărui colecţionar care mă întreabă de ştampilele cu ornament "agrafă bogată", poate că e mai bine să o mai fac încă o dată, exemplificând şi cu o "piesă imposibilă" vândută recent.

Ca idee generală, mărcile emisiunii Principatele Unite au fost imprimate în două tiraje distincte:
- primul tiraj, utilizând impresiuni ale unui singur clişeu aplicat în mod repetat pe coala de hârtie, datează din 1862; caracteristica tirajului o constituie colile de câte 32 de bucăţi, aranjate pe patru rânduri a câte 8 mărci fiecare (cu rândurile centrale răsturnate la 180 de grade, generând opt pereche tête-bêche), cu distanţele între impresiuni foarte neregulate; au circulat toate cele trei valori;
- al doilea tiraj, imprimat cu plăci de zinc conţinând 40 de clişee, a fost realizat în 1864; din acest tiraj au circulat numai mărcile de 3 şi de 30 parale (galben, respectiv albastru), marca de 6 parale fiind tipărită, dar nefiind distribuită la niciun birou poştal (fiind deci o marcă neemisă); din cauza perioadei foarte scurte de circulaţie, mărcile de 3 şi de 30 parale 1864 sunt mult mai rare circulate (obliterate) decât neuzate (neştampilate), mai ales valoarea de 3 parale (care este extrem de rară obliterată).

La tirajul 1864, nu orice marcă ştampilată este originală. Există multe mărci originale, care poartă ştampile falsificate (inclusiv din valoarea de 6 parale, care nu a circulat niciodată). Mărcile ştampilate din 1863 (3 şi 30 parale) nu pot purta decât anumite ştampile - respectiv cele existente în uz pe timpul circulaţiei lor.
Pentru marca de 30 de parale 1864 există un tabel special care îi este dedicat în Catalogul mărcilor poştale româneşti din 1974 (tabelul de la pag. 57, jos).

Vă prezint un exemplu de fals evident al unei ştampile pe o marcă de 30 de parale.

Piesa este ea frumoasă, dar face parte din categoria "pieselor imposibile": acest tip de ştampilă încă nu se inventase atunci când mărcile Principatele Unite au fost retrase din circulaţie, aşadar, în cel mai logic mod, ştampila cu agrafă bogată nu poate exista pe aceste mărci.
Piesa de mai sus a fost recent vândută pe eBay de către ID-ul viorel-2009, pentru care se pare că cei câţiva arginţi (mă rog, e vorba de 46 de dolari pentru care s-au "înghesuit" 31 de biduri) înseamnă mai mult decât... (spuneţi voi decât ce...).
Ar trebui să nu ne mai mirăm că mărcile româneşti au preţurile pe care le au.

Foaie de expediţie cu ramburs din Luxemburg

Piesa de mai jos (click pe imagini pentru mărire) s-a vândut recent pe un portal online. Am hotărât să o prezint deoarece este prima de acest fel adresată pentru România şi expediată din Luxemburg pe care o văd.


Este deosebit de interesant parcursul coletului prin Europa, de la expeditor la destinatar.
Expedierea s-a făcut pe 21 octombrie 1912 de la oficiul din gara Luxemburg. Peste două zile, coletul ajunsese undeva prin Alsacia (ştampila de pe verso, acoperită pe jumătate de fiscalul românesc), pentru ca pe 24 să ajungă la Viena (ştampila de pe verso). Din capitala Austriei, s-a îndreptat apoi spre Orşova, unde a ajuns pe 26 octombrie (s-a aplicat o ştampilă mare, liniară, probabil de coletărie - pe faţă, jos, precum şi ştampila poştală Orsova 2C - pe faţă, sus). Trimiterea a intrat în ţară pe la Verciorova, unde s-a aplicat ştampila de tranzit (28 octombrie), lipindu-se pe formularul poştal şi timbrul fiscal de 10 bani, anulat cu o ştampilă liniară cu data (este un lucru interesant, organul fiscal a utilizat data pe stil vechi - 15 octombrie). După întocmirea formalităţilor, coletul a luat drumul spre Râmnicu Vâlcea, unde a ajuns în aceeaşi zi.
Că nu avem de-a face cu o piesă comună o certifică şi preţul final obţinut în licitaţie: 116 lire sterline (8 oferte).

Expediată undeva mai încolo, pe... prima la dreapta!

Câteodată mai dai peste câte o piesă care te bagă complet în ceaţă, nu mai ştii cum să o iei şi de unde să o apuci. Un exemplu este plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire).

Este un plic care are două mari hibe: nu are nicio adresă înscrisă pe faţă (în afara numelui unei doamne şi a menţiunii "Personal"), iar în afara unei aşa-zise ştampile "de plecare" (BĂNEASA AEROGARĂ 11 MAR 947) nu mai există niciun alt semn că piesa ar fi trecut prin poştă.
Am obiceiul de a verifica francaturile pentru a-mi da seama dacă ele se încadrează sau nu în vreun tarif (conform datării făcute de ştampile sau de conţinutul corespondenţelor, cum este uneori cazul cu cărţile poştale simple sau ilustrate), deoarece în evidenţele mele mi-am făcut o "scală" referitoare la frecvenţa fiecărui obiect de corespondenţă. Este un lucru deosebit de util pentru a afla într-un mod cât de cât viabil cam care ar putea fi gradul de raritate al pieselor.
Câteodată însă nu reuşesc să fac acest lucru, deoarece piesele nu "doresc" să  mă ajute de nicun fel în această întreprindere. Piesa de faţă este posibil să fi fost o corespondenţă de poştă aeriană (după ştampilă), dar este posibil la fel de bine să fie şi o corespondenţă obişnuită. Ar putea fi imprimat (conform indicaţiei pretipărite pe plic), dar tariful corespunzător francaturii nu confirmă acest lucru. Nici măcar dacă este o corespondenţă internă sau expediată în străinătate nu-mi pot da seama. Ar putea fi la fel de bine doar un plic cu nişte mărci obliterate pur şi simplu de complezenţă (am mai întâlnit, inclusiv cu uzuale Mihai).
Dacă are cineva vreo opinie, îl rog să nu ezite.

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Scrisoare de la oficiul poştal francez din Galaţi

Că licitaţiile de pe eBay sunt urmărite şi de colecţionari ceva mai pricepuţi au mai fost semnale. În seara aceasta am mai primit o confirmare. Urmăream o scrisoare care am văzut că s-a vândut, deşi credeam că nu se va întâmpla acest lucru (click pe imagini pentru mărire).


Scrisoarea a fost expediată în aprilie 1872 de la oficiul poştal francez din Galaţi, la Constantinopol. La plecare, scrisoarea (expediată cu porto) a primit ştampila GALATZ MOLDAVIE cu tuş albastru, după patru zile ajungând la destinaţie, unde a fost obliterată tot cu ştampila unui oficiu francez, CONSTANTINOPLE TURQUIE.
Interesant este faptul că deşi conducerea politică a Principatelor a solicitat ţărilor deţinătoare închiderea tuturor oficiilor poştale care operau pe teritoriul românesc (în aprilie 1869), oficiul francez de la Galaţi a continuat să funcţioneze până în 1875, cunoscându-se piese. Un alt lucru interesant este menţinerea de către francezi a titulaturii MOLDAVIE în ştampila de la Galaţi, în ciuda faptului că Principatele se uniseră (administrativ) încă din 1862, deci aproape cu zece ani înainte ca piesa ilustrată mai sus să circule.
Scrisoarea a fost vândută cu 355 dolari.

Duzina de cuvinte

Se scutură de zăpadă, tropăi de câteva ori în faţa uşii ca să nu bage omătul pe hol, ridică din nou din umeri ca şi cum s-ar apăra în continuare de vântul rece, apoi deschise uşa, trecu pragul şi răsuflă satisfăcut când simţi căldura lovindu-l în faţă. "Măi, ce zi şi asta..., nici nu zici c-a fost sâmbătă!". Îşi luă libertatea să intre încălţat şi o zbughi direct către birou. "Iar n-am citit poşta de două zile, parcă văd că iar mi s-a adunat cârnatul de mesaje de la amici". Şi, în fond, ce-i cu-atâta grabă?! "Ia las-o puţin mai moale că-i weekend, treaba ţi-ai făcut-o, nu te mai aleargă nimeni, uite că s-a făcut aproape şase seara".
– Mănânci ceva?
Absorbit de gânduri, aproape că nici nu o văzuse. Îi simţea însă bunătatea în glas.
– Ceva mai uşor, mulţumesc frumos!
Se duse să se spele pe mâini şi îşi aruncă privirea la oglinda din care îl examinau doi ochi ascunşi de lentilele fumurii. "Ce lumină aiurea! Becurile astea... Ce coloratură îi face pielii!"...
Termină repede de mâncat, şi aşa nu prea îi era foame. La birou ronţăise nişte sărăţele şi topise o ciocolată mare. Dădu drumul la calculator şi intră direct pe mail. Îi răspunsese unuia care-i propunea un contract cu un viitor incert, îl trimise la "spam" pe altul care încerca să-i spună ceva legat de ciclul solar, citi în diagonală restul mesjelor şi ştirilor la care era abonat, dădu câteva ture prin cameră să se mai dezmorţească, apoi îşi luă clasoarele din bibliotecă, se aşeză la masa mare, îşi trase veioza aproape şi-şi deschise caietul cu notiţe. Trebuia să înceapă să populeze baza de date şi ştia din experienţă că trebuie să facă dinainte schemele interogărilor, ca să fixeze câmpurile cu indecşi. Data trecută se lăsase în grija colegului şi nu fusese mulţumit de algoritmul folosit de el pentru că nu îl înţelegea în totalitate. Avea însă încredere în atitudinea lui faţă de colaboratori, pentru că nu îl lăsase niciodată descoperit. Dar îi plăcea să ştie că poate să stăpânească toţi paşii şi dorea să înveţe tot ce putea din proiectarea formularelor.
Totuşi, parcă era cam mult pentru o zi. Nu mai avea chef de muncă, simţea cum îl cuprinde moleşeala. Avea chef de altceva acum: de o cană de vin şi de un film bun. I-ar fi plăcut să se uite la un SF, dar după o scurtă inspecţie pe raftul cu DVD-uri a rămas tot nehotărât.
– Ce film ţi-ar plăcea să vezi?, strigă să fie auzit din cealaltă cameră.
– Ceva la care nu m-am uitat de mult, ceva clasic.
– Cu marţieni?, încercă să glumească, dar i se schimbă rapid mimica, fiind deodată luminat:
– Aha! Războiul lumilor!
– Fie, Războiul lumilor, auzi răspunsul venit ca un ecou.
Se plimbă cu degetele peste cutiile de pe raft şi nu găsea ceea ce căuta. Avea câteva fără niciun fel de copertă. Le-a luat grămadă şi a început să le încerce pe rând. Se auzeau pe rând diverse teme, odată cu verdictul sosit de dincolo:
– Ai greşit! Altul!... Stai! Nu-i ăla cu scenariul lui abstract?
– Nu cred, nu mi s-a părut abstract deloc... Uite că l-am găsit! Gata, hai că-i dau drumul...


(Sursa: YouTube, user 15625126)

"Duzina de cuvinte" îi reuneşte pe membrii Clubului Psi. Au mai scris, folosind aceleaşi cuvinte: Psi (bineînţeles), La Fee, Tibi, încă o dată tot Tibi, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura justiţiei, Andreotti, Cammely, scorpio, anacondele.

vineri, 25 ianuarie 2013

Circulaţie "internaţională"

Tot făcând "săpături" prin licitaţiile caselor "mari", am dat de un lot de ilustrate destul de frumoase, purtând ca francatură mărci din mai multe ţări deoarece au făcut fiecare câte un "circuit". Era ceva la modă pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Un colecţionar trimitea o ilustrată într-o ţară unde avea un cunoscut sau un corespondent, cu rugămintea de a face acelaşi lucru pentru o altă ţară, apoi rugămintea era repetată..., mă rog, am văzut piese care au trecut prin vreo zece ţări, având aplicate mărci cam din tot atâtea.


Aceasta este una din cele trei cărţi poştale ilustrate care fac parte din lotul cu numărul 7004 din cadrul licitaţiei online "Express" organizate de casa David Feldman în data de 31 ianuarie a.c. Pentru cei interesaţi, lotul de trei piese este oferit la 120 euro (plus comisioanele şi restul cheltuielilor, desigur).

Roşul a plecat puţin la plimbare

Văzută iniţial într-o licitaţie din... Canada! (Vance Auctions).


Culoarea roşie din partea inferioară (montajul grafic corespunzător drapelelor) este mult deplasată în jos şi spre stânga. Marca se vede de la o poştă (sic!) că este preobliterată.
Ulterior, am avut confirmarea cu alte două piese similare, în colecţii din ţară (posibil din aceeaşi coală, întrucât deplasarea culorii roşu este în acelaşi sens şi cu acelaşi decalaj.
Nu este o mare raritate, dar este destul de spectaculoasă.

joi, 24 ianuarie 2013

Piese frumoase din licitaţii

În articolul publicat astăzi, de dimineaţă, am nominalizat (în mod nefericit) casa HD Rauch pentru că în oferta cea mai recentă are şi câteva falsuri ale unor postclasice româneşti.
De data aceasta tot la aceeaşi licitaţie vreau să mă refer, dar la partea ei bună şi frumoasă, care mă încântă. Este una din firmele la care aproape la fiecare licitaţie găseşti lucruri noi, care te îmbie să cauţi, spre deosebire de alte case, unde abundă "vânzările" (de fapt există două sau mai multe "seturi" de marfă reluate invariabil, uneori chiar şi de două ori pe lună), vânzări care îţi mănâncă timpul de pomană, deoarece procentul loturilor noi aproape că este neglijabil. Iar unele firme au şi prostul obicei să te "inunde" la propriu cu mii de loturi.

Mă rog, fiecare cu obiceiurile lui, iar eu cu licitaţiile care îmi plac!
Iată, pe scurt, câteva piese care mi-au plăcut şi pe care le consider deosebite.

Iată o ştampilă superbă, completă, aplicată pe o marcă de 9 kreuzer din prima emisiune austriacă, pe un mic fragment. Preţ de strigare - 100 euro.

Ştraif magnific de trei mărci de 1 kreuzer tipul Ib din prima emisiune austriacăm fiecare marcă având câte o amprentă clară a ştampilei Oradea, cerc dublu cu stea. Preţ - 550 euro.

Un alt ştraif superb, de această dată de 2 kreuzer, purtând ştampila u cerc dublu cu stea Sibiu (nuanţă cenuşie, clişee tipul Ia, hârtie de fabricaţie manuală). Preţ - 800 euro.

Rămânem în zodia ştraifurilor cu o piesă provenită (mi se pare) din marginea inferioară de coală, un ştraif de trei mărci din tipul IIIb (hârtie de maşină), fiecare marcă cu câte o superbă ştampilă Carei, cerc dublu cu agrafă. Preţ de strigare - 180 euro.

Superb bloc de patru mărci pentru ziare, pe mic fragment, obliterat cu trei ştampile Huedin, cerc simplu. Este o piesă foarte rară, sunt cunoscute puţine blocuri de patru mărci obliterate. Piesa este însoţită de un certificat semnat de Ferchenbauer şi are un preţ de strigare de 1.500 euro.

Francatură mixtă (click pentru mărire) pe scrisoare, emisiunile 1863 (3 bucăţi de 2 kreuzer galben dantelate 14) şi 1864 (3 bucăţi de 3 kreuzer verde dantelate 9½, francatură suprapusă), total 15 kreuzer, pentru o scrisoare expediată de la Oradea (ştampilă cerc simplu) la Viena, în aprilie 1865. Francatură neobişnuită, certificată de Ferchenbauer. Preţ de strigare - 450 euro.

Marca de telegraf de 1 florin litografiată, emisiunea 1873, unicat cu o superbă ştampilă albastră a oficiului telegrafic din Rădăuţi, Bucovina. Este o marcă deosebit de rară obliterată, mai ales cu o ştampilă aşa de clară şi centrată. Preţ de strigare - 1.000 euro.

În speranţa că v-au făcut plăcere aceste piese, vă aştept la viitoarea recenzie din licitaţii. Dacă interesează pe cineva vreo piesă, poate consulta condiţiile de participare la licitaţie pe siteul firmei.
O observaţie pentru cârcotaşi: recenzia este făcută pro bono, eu nu am de câştigat nimic şi nici nu îmi aparţine vreo piesă, nici din cele descrise mai sus şi nici altă piesă din licitaţia citată (eu nu fac niciun fel de comerţ).

Falsuri şi catalogări eronate în licitaţiile "mari"

Nu o singură dată, ci în mod repetat am avut ocazia să remarc existenţa unor falsuri în ofertele caselor de licitaţie ceva mai răsărite sau chiar mari. Cauzele unor astfel de situaţii pot varia de la nepriceperea vânzătorilor/angajaţilor firmei de comerţ filatelic, poate până la reaua voinţă a unor persoane (nu pot exclude această variantă, ştiţi vorba veche, "banul e ochiul dracului").
Mărcile româneşti vechi s-au falsificat în repetate rânduri. De când am deschis blogul cred că aţi avut nenumărate ocazii să vedeţi semnalări ale falsurilor de la diverse emisiuni. Cele mai dese situaţii de acest gen se înregistrează pe portalurile de licitaţii online. Toată lumea îşi dă seama c[ nu toţi putem fi experţi, filatelia fiind până la urmă o pasiune pe care cei mai mulţi o practică pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cei care încep să se specializeze sunt destul de puţini, numai că odată cu această "avansare", cresc şi pretenţiile.
Exact despre acest lucru este vorba aici. Dacă te aştepţi ca pe portalurile online să mai vezi câte o piesă falsificată, în licitaţiile "mari" aşa ceva nu ar trebui să constituie decât accidente izolate. Problema e că, odată cu trecerea timpului, oferta de piese filatelice a crescut considerabil datorită posibilităţilor şi deschiderii pe care ni le pune la dispoziţie internetul. Concurenţa în comerţul filatelic a devenit destul de strânsă, iar firmele specializate care organizează licitaţii "cu ştaif" trebuie să vină cu piese interesante şi să aibă în permanenţă o ofertă adecvată dacă doresc să supravieţuiască. Numai că unele dintre ele au tendinţa de a transforma licitaţiile (considerate adevărate evenimente cu ani în urmă) într-o activitate de tarabă (ce-i drept, desfăşurată online în prezent). Iar uneori se ajunge la încălcarea anumitor reguli nescrise. Acum 50 de ani era de neimaginat să întâlneşti o piesă falsificată într-o licitaţie. Acum comercianţii se grăbesc să îndese pe gâtul colecţionarilor cât mai multe vânzări într-un an şi nu mai verifică nimeni calitatea şi originalitatea pieselor.

Vă prezint două exemple de "aşa nu se face". Este vorba de două licitaţii care urmează să se desfăşoare chiar acum, peste câteva zile.

Prima în ordine cronologică este licitaţia HD Rauch cu numărul 158, care începe chiar mâine, pe 25 ianuarie. Răsfoind catalogul prezentat online, am dat peste un lot de mărci româneşti postclasice în care falsurile predomină. Este vorba de lotul cu nr. 295.

Nu este ceva deosebit de rar, nu vorbim de mari rarităţi (lotul nu este oferit decât pentru o sumă modestă, de 100 euro). Vorbim însă de o anume obligaţie a negustorului cinstit, care ar trebui să scoată de pe piaţă falsurile şi nu să contribuie la răspândirea lor. Chiar dacă firma a făcut economie şi nu a mai dat toate loturile unui expert spre verificare, măcar dacă privea cineva mai atent lotul i-ar fi sărit în ochi diferenţele majore între efigiile mărcii de 10 bani albastru de sus (originale, cea cu ştampilă roşie) şi efigiile celorlalte unicate, care sunt toate falsuri ordinare.

Mărci false, cu ştampile false.

Falsuri integrale.

Falsuri integrale.

O altă situaţie în care o firmă prezintă piese cu probleme potenţiale. Este vorba de licitaţia Sandafayre din 29 ianuarie a.c. Aici există mai multe piese în această situaţie.

Lotul 7976, estimat la 400-450 lire sterline, conţine o marcă de 80 parale Cap de bour din a doua emisiune pe un fragment mare, marca fiind obliterată cu ştampila KAHUL tip Moldova mare. Marca este dubioasă deoarece nu prezintă spărtura cadrului drept deasupra celui de-al doilea R din SCRISOREI. Dubioasă este şi combinaţia cu ştampila Kahul, necunoscută dacă este să ne ghidăm după tabelul de la pagina 122 din lucrarea "Ştampilografie poştală" semnată de Kiriac Dragomir.

Lotul 8001 din aceeaşi licitaţie (reluat pentru a nu ştiu câta oară, lot pe care l-am mai semnalat într-un articol anterior) conţine un plic francat cu o marcă de 25 bani din emisiunea "Moldova" (SCOTT nr. 225, Michel nr. 243), o marcă absolut comună, de duzină, dar care a fost catalogată drept eroarea de culoare de la emisiunea Spic de grâu (SCOTT nr. 120a, Michel nr. 105F). Eroarea de culoare se poate recunoaşte extrem de uşor după defectele caracteristice de clişeu care nu apar la marca normală Spic şi nici la cea Moldova. Unde mai pui că plicul în cauză este evaluat la 1.250-1.500 lire sterline (aici chiar nu-mi dau seama dacă este neştiinţă sau rea intenţie).
La aceeaşi licitaţie, lotul 8008 conţine o marcă cu supratipar din emisiunea Cluj, "secerătorii" de 10 fillér cu cifre colorate, o marcă foarte rară care are un tiraj de numai 500 de exemplare.

Piesa este evaluată la 400-450 lire sterline şi, conform descrierii, ar fi însoţită de un certificat al unui expert care este membru al asociaţiei internaţionale a experţilor, AIEP, dar care nu este acreditat pentru România. În opinia mea, marca are supratiparul contrafăcut, lucru evident după forma literelor care formează cuvântul BANI, precum şi după aspectul monogramei.

Este mare păcat că se poate întâlni o astfel de situaţie. Reputaţia pe piaţă se poate pierde extrem de uşor.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Nu trece săptămână să n-aud că s-a furat ceva la Poştă!...

Din două, una se petrece în mod sigur: ori peste tot domneşte o nesimţire groaznică, ori pe ţugulanii ăştia n-are cine să-i verifice, pentru că şefii or crede că "aşa e normal"...
Am citit mai devreme  destăinuirea făcută de CLM, scrisă mai aşa, cam cu juma' de glas. Problema e că, până la urmă, toate aceste păţanii se socotesc infracţiuni, bibicilor!

Scrisori clasice externe expediate cu porto, anterior inaugurării poştei internaţionale

La ultima licitaţie a casei germane Christopf Gärtner (nr. 24, începută pe 21 ianuarie a.c.) figurează în ofertă două scrisori externe foarte interesante pentru istoria poştală clasică românească. Este vorba de două scrisori expediate din Principate înaintea inaugurării serviciului poştal internaţional de către poşta română.

O primă piesă (click pe imagini pentru mărire) este o scrisoare completată pe teritoriul Bulgăresc, la Şiştov în 15 aprilie 1863 (cu destinaţia Braşov, în Imperiul Austriac), de unde a fost transportată (probabil prin curier) în oraşul românesc Zimnicea. Aici scrisoarea a fost francată (cu o marcă de 30 parale Principatele Unite 1862, conform tarifului pentru o scrisoare simplă internă) şi a fost expediată în 5 aprilie (stil vechi) la Bucureşti, unde ajunge peste două zile (ştampila de tranzit pe verso).
În capitala Principatelor, scrisoarea a fost încredinţată oficiului consular austriac, care a aplicat pe faţă o ştampilă "Bukarest" pe 19 aprilie şi care a şi expediat-o spre Braşov, încărcând-o cu un porto de 15 kreuzer (adnotarea manuală cu cerneală de pe faţă). Scrisoarea a ajuns la Braşov pe 21 aprilie (ştampila de sosire pe verso, "Kronstadt"), consfinţind regimul porto al trimiterii prin apicarea unei ştampile albastre.
Descrierea piesei menţionează că aceasta este una dintre doar cele trei piese externe cunoscute, francate cu mărci "Principatele Unite" (una se află în colecţia expertului Heimbüchler, iar cealaltă a fost oferită cu câţiva ani în urmă la o licitaţie a casei germane Heinrich Koehler (dacă mai ţin eu bine minte - asta nu este specificată în descriere). Ceea ce este interesant e că prezenta piesă este singura dintre cele trei cunoscute care a "traversat" trei ţări. Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 5.000 euro.

A doua piesă (click pe imagini pentru mărire) este o scrisoare expediată se pare în 1868 din Piteşti la Viena (ştampila roşie de sosire la Viena de pe verso pare a avea jos anul "68"). Dacă este aşa, atunci circulaţia mărcii de 18 bani este una foarte timpurie. Problema este că indiferent de an (dacă acesta este 1868 sau 1869), scrisoarea a fost expediată anterior inaugurării serviciilor internaţionale de către poşta română.
Scrisoarea a fost expediată de la Piteşti la Bucureşti, unde este transferată oficiului consular austro-ungar (ştampila "Bucarest" de pe verso), de unde este expediată cu porto (probabil de 20 soldi - adnotarea cu cerneală de pe faţă) la Viena.
Este o piesă foarte interesantă, care a "beneficiat" de un preţ de strigare de 400 euro.

marți, 22 ianuarie 2013

Piesă austriacă deosebită

Cine a avut ocazia să răsfoiască lucrările semnate de Müller şi Fercehbauer a remarcat mai mult ca sigur piesa din imaginile de mai jos. Este o piesă cunoscută, legendară s-ar putea spune.

Cine nu a avut această ocazie, poate citi detalii direct de pe certificatul semnat de Ferchenbauer (click pentru mărire). Piesa a fost oferită la ultima licitaţie a casei germane Christoph Gärtner, la un preţ de strigare de 100.000 euro.

Din Bârlad, în San Marino


Piesa din imaginea de mai sus a fost prezentată "în reluare" la licitaţia cu numărul 152 a casei Pumpenmeier. A mai fost oferită odată, dar probabil că din cauza preţului nu s-a vândut. Probabil că şi la această liicitaţie va rămâne tot nevândută, împreună cu o grămadă de alte piese româneşti pentru care s-au cerut nişte preţuri mult prea piperate, în opinia mea.
Francatura suplimentară de 14 bucăţi de 1½ bani (21 bani) completează valoarea mărcii fixe a cărţii poştale închise (5 bani), pentru realizarea tarifului corespunzător unei trimiteri simple externe. M-am uitat şi la tipurile mărcilor de 1½ bani în speranţa că găsesc vreo pereche mixtă, dar nu este aşa ceva.
Destinaţia este una neobişnuită pentru o corespondenţă românească de la acea dată. Probabil că la asta s-a gândit şi evaluatorul casei de licitaţie la fixarea preţului. Problema e că acesta poate fi confirmat sau nu de către un potenţial cumpărător. Rămâne să vedem.

luni, 21 ianuarie 2013

De la un internat polonez din lagărul de la Târgu Jiu

Ilustrata din imaginile de mai jos a fost recent vândută pe un portal online. Piesa nu este una obişnuită (sau, cel puţin, nu am văzut eu destule piese similare încât să mi se pară ceva mai comună). Puteţi face click pe imagini pentru mărire.


Acest tip de corespondenţe era scutit de plata taxelor poştale, putând fi expediate nefrancate. Cred că descrierea făcută de vânzător este mai bună decât cea pe care aş putea-o face eu, aşa că o voi prezenta pe aceea:

"Picture postcard (uncommon) sent by a Polish military refugee from the camp in Targu-Jiu, Romania (faint cachet of the camp in violet) to a Polish military officer in the Oflag X A prisoner of war camp in Itzehol, Germany on the 1st (?) of October 1940 ('TARGU-JIU * POSTA RURALA* 1 OCT 40' in black). The PPC also bears the 3 Romanian strikes in pink showing the free of charge for the sender: 'C.' in circle, 'NE FRANCAT' and 'Luptator internat/ Bélligérant intérné' (the latter 2 being 'late date' of usage for their type), the German censorship in Vienna, and the German censorship of the P.O.W. camp 'Oflag X A/ 11/ gepruft'. The PPC is in fine condition."

Piesa a fost vândută cu 148 dolari.