Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 29 februarie 2012

O scrisoare vândută la un preţ bun

Pe la începutul lunii s-a oferit pe eBay o scrisoare francată cu o marcă de 40 parale din emisiunea a doua Cap de bour (click pe imagini pentru mărire).


Scrisoarea a fost expediată de la Fălticeni la Iaşi. Marca a fost obliterată cu ştampila tip Franco, iar pe scrisoare s-au mai aplicat, pe faţă, două ştampile Moldova 8/7 (1860, se pare). Pe verso, se vede ştampila de primire, Jassy Moldova 10/7, aplicată cu tuş albastru-violet. Scrisoarea este semnată pe faţă de Zoscsak, iar pe spate de Onig Tulbendjan.
Partea frumoasă apare la marcă: tiparul pare a fi dublat, după cum îmi spunea colegul care mi-a semnalat piesa. Numai că în cazul de faţă nu avem de-a face cu un tipar dublu, ci doar cu o aplicare neglijentă a clişeului pe hârtie.
Scrisoarea, urmărită de mai mulţi colecţionari interesaţi, a obţinut un preţ final destul de bun: 642 dolari, după 27 biduri.

duminică, 26 februarie 2012

Viaţa e o curvă. Inclusiv în blogosferă.

Asta este în loc de "bilanţul" prilejuit de articolul cu numărul 1000...

Unii fac reevaluări. Aşa că m-am gândit să fac şi eu o reevaluare, că tot e la modă. După mai bine de un an de blogăreală, încep să constat din ce în ce mai des că unele obiceiuri adoptate de ai noştri colegi sună al dracului de fals şi denaturează efectiv imaginea tabloului care se cheamă blogosferă.

De ceva vreme, simt tot mai acut lipsa timpului necesar pentru a-mi rezolva problemele legate de tematica principală a blogului. Pentru un articol de 20 de rânduri, am nevoie câteodată de o documentare extrem de serioasă, care poate să îmi mănânce ore întregi. Ei bine, eu în loc să-mi văd de treabă, am ajuns să umblu ca nebunul pe diverse bloguri care nu sunt nici apropiate de tema mea şi faţă de care nici nu am cine ştie ce afinităţi. O parte dintre ele au avut cândva un articol care mi-a plăcut, motiv pentru care le-am introdus în blogroll şi am început să le urmăresc. Dar asta s-a întâmplat cândva, cu luni în urmă, iar conţinutul actual nu mă mai face să le vizitez cu vreo plăcere.

Au fost bloguri pe care le vizitam articol de articol. Mai şi comentam (şi mă străduiam să fac fiecare comentariu cât mai decent şi cât mai la subiect). Unii dintre autori cred că au ajuns să creadă că asta ar fi o obligaţie a mea, iar acest lucru mă deranjează. Aşa că începând de acum îi voi cam sări. Definitiv, inclusiv cu ştergerea din blogroll. Chiar mă făcea cineva atent că ajunsesem la un moment dat în top 5 al celor mai "prolifici" comentatori din Zelist, rămânând câteva luni bune pe acolo. Oare la ce mi-o trebui mie asta, stau şi mă întreb acum? Le-am tot făcut unora şi altora trafic şi comentarii la greu, fără ca mie să-mi ajute cu ceva treaba asta. Pentru că nu prea îmi pasă de locul din clasamente (asta chiar nu mă ajută, pentru că cititorul-ţintă pe care îl vizez cu articolele mele nu este interesat de nu ştiu ce top). Iar să pun publicitate pe propriul blog, nu vreau şi nu am nevoie (ce aş putea câştiga? Mai nimic! Ori o sumă cu totul nerelevantă, care pur şi simplu nu merită efortul, aş pierde mai mult lăsând de izbelişte un alt domeniu cu mult mai bănos).

Toate bune şi frumoase, până când, acum o săptămână sau două mă pomenesc cu două pinguri de la cineva, venite de pe un articol care duce oleacă a şantaj: dacă nu mă mai vizitezi, îţi fac şi-ţi dreg! Ei, nu mă înnebuni!
Nu cumva chestia asta seamănă oleacă a obrăznicie, prietene? Aşa că reevaluăm, vorba unui clasic în viaţă... Ia dispari matale de la mine din blogroll şi din RSS şi să mă mai aştepţi când o vorbi mutu'!

O altă problemă - cea a vizitelor. Aproape toată lumea merge pe principiul reciprocităţii. Ei, treaba asta nu-mi place. Eu te vizitez dacă şi când am chef, tu la fel. Pentru că n-avem contract. Vizitele între bloggeri ar trebui să se bazeze mai mult pe prietenie deschisă şi frumoasă, nu pe falsitate şi reciprocitate. Şi cei în această situaţie nu mai au ce să caute la mine în blogroll. La revedere!

Altă chestie: "lepşele" şi articolele cu temă. Se pare că îmi găsisem încă un serviciu, de pildă la "Miercurea fără cuvinte". Toată stima pentru Carmen, că nu e vina ei, ci a participanţilor. Păi stimaţi colegi, eu înţelesesem că "şpilul" este să te înscrii şi apoi să purcezi frumos să-i vizitezi şi pe ceilalţi înscrişi. Doar acesta este scopul declarat. Ei bine, unii se înscriu, apoi fac pe mortul în păpuşoi. Dacă tu îi vizitezi, poate îţi întorc şi ei vizita... Dar lucrul care a început să mă deranzeje cel mai tare este modul de participare, munca depusă acolo. Păi eu mă chinui săptămână de săptămână să fac câte un articol care să fie cu adevărat atractiv şi plăcut unei categorii cât mai largi de potenţiali cititori/vizitatori, iar când încep să-i vizitez pe ceilalţi participanţi, dacă sunt câţiva dintr-o sută întreagă ale căror articole să-mi spună ceva, cât de cât... Păi eu postez zeci de imagini şi mă chinui să fac un fir epic, iar prin alte părţi dau peste veşnicii nori, veşnicele apusuri, sau peste câte o frunză bleagă sau o mâţă leşinată. Sau pur şi simplu peste vreo imagine a altui blogger, sau luată de cine ştie de pe unde. Şi aia strâmbă, fadă, fără niciun Dumnezeu. Îmi pare rău, dar mie nu îmi este ruşine de ruşinea voastră, dacă vouă nu vă este. Până la urmă este cartea voastră de vizită, stimaţi colegi!
Pentru că eu unul nu pot să cobor ştacheta cu care i-am obişnuit pe cei mai mulţi, prefer să stau pe bară. Fără supărare.

Am mai avut de curând o situaţie care mi-a displăcut profund. Atunci când cineva încearcă să-mi facă program, s-ar putea să reacţionez într-un mod cu totul neaşteptat. Aşa că... la revedere!

Se pare că unii au ajuns sclavii topului Zelist. Să fiţi iubiţi, să staţi acolo până vă voi spune eu altceva... Pe mine să nu mai contaţi, pentru că mi se pare doar curvăsăreală. Scriu pe blog pentru plăcerea mea personală şi pentru cititorii pe care îi am. Nu pentru blogosferă. Nu mă interesează reclama. Nu mă interesează nici blogurile colective, nu îmi mai trimiteţi invitaţii. Dacă vreţi trafic, creaţi conţinut valoros, nu umblaţi după alţii să muncească în locul vostru. Şi mai lăsaţi-mă, frate, cu filozofia când n-aţi împlinit nici 30 de ani, nu v-aţi lovit niciodată de greutăţi adevărate, iar experienţa voastră se rezumă la traiul împreună cu mămica şi tăticu sau la viaţa într-un cămin de facultate!

Cer scuze, la acest articol lipsesc pingurile!

sâmbătă, 25 februarie 2012

Fă-ţi singur o staţie grafică folosind software open source (3)

Partea 1-a a acestui "îndrumar" poate fi citită aici, iar partea a 2-a, aici.

Continuăm serialul cu un pachet software care constituie "sarea şi piperul" pentru orice utilizator specializat în DTP şi prepress. Este vorba de pachetul Scribus, echivalentul open source al cunoscutelor Adobe InDesign şi QuarkXPress.


Ce ştie acest program să facă? Fiind un program pentru "page layout" (aşezare în pagină adică), ştie cam tot ce ar fi nevoie pentru realizarea de lucrări "print ready", de la banale cărţi de vizită, la lucrări serioase în toată regula (reviste în policromie şi cărţi, inclusiv tehnice).

Programul respectă în mare parte filozofia softurilor specializate consacrate (menţionate mai sus), acceptând pe pagină obiecte de tip casetă de text/de imagine, obiecte vectoriale, tabele sau alte elemente. Principala caracteristică a programului este că "ştie" management de culoare, "ştie" standardul CMYK utilizat în mod tradiţional pentru tiparul offset şi mai "ştie" realizarea separaţiilor de culoare.

Pentru cei nefamiliarizaţi cu domeniul, cel mai greu coşmar pentru o tipografie este să îi vină un client cu o lucrare color realizată într-un program de tip office, cum este Microsoft Word. Motivul: acesta nu "ştie" decât standardul de culoare RGB (utilizat cu precădere pentru print pe imprimante de birou sau pentru web), dar nici generarea separaţiilor de culoare. Asta înseamnă că formatul final nu este compatibil standardului Postscript 2 (utilizat de toate staţiile RIP actuale), iar lucrarea trebuie refăcută integral. Mulţi amatori de lucrări publicate în regie proprie nu cunosc acest lucru, nu apelează la un specialist considerând că fac o economie şi se trezesc în cele din urmă la tipografie că li se refuză lucrarea.

Să revenim însă la Scribus. Acest soft poate fi instalat (există install-uri separate dedicate) pe Linux, FreeBSD, NetBSD, OpenBSD, Solaris şi OpenSolaris, MacOS X (versiunea 10.5 sau mai mare), precum şi pe Windows 2000 sau mai recent.

Interfaţa programului este deja localizată în 25 de limbi (şi se lucrează la altele).

În ceea ce priveşte textul, acesta poate fi editat direct în pagina curentă a proiectului sau poate fi importat din fişiere tip Open Document (*.odt), fişiere generarte de OpenOffice.org Writer (*.sxw), fişiere tip *.doc generate de MS Word, fişiere text de tip *.csv (Comma Separated Value, de tip tabelar, salvate de majoritatea aplicaţiilor de calcul tabelar comerciale sau open source), precum şi text simplu (cu diverse codificări ), cum este cel realizat de banalul NotePad din Windows.

În ceea ce priveşte grafica de tip bitmap, Scribus poate importa fişiere de tip DCS, EPS, GIF, JPEG, PNG, PSD, TIFF, BMP. Unele din aceste formate de fişiere nu suportă standardul CMYK, deci pentru o lucrare destinată printului, vor trebui convertite într-un format compatibil cu ajutorul programului GIMP de exemplu, pomenit anterior în cuprinsul serialului.

În ceea ce priveşte grafica vectorială, Scribus poate importa fişiere de tip AI (Adobe Illustrator), EPS (Encapsulated PostScript), PS, SVG, WMF, precum şi desene realizate cu suitele de tip office open source.

Un lucru pe care nu îl pot face decât softurile comerciale este lucrul cu fişierele PDF, care pot fi deschide direct, sau importate în format needitabil într-o casetă de imagine.

Formatul nativ al fişierului utilizat de Scribus este bazat pe standardul XML, deci el poate fi deschis şi editat direct cu ajutorul oricărui program de editate a textului simplu.

Scribus "ştie" să exporte în formatele PDF (versiunile 1.3, 1.4 şi 1.5, dar şi X-3), PS (Level 2 şi PostScript3), EPS, BMP, JPEG sai TIFF (plus alte formate specializate).

Detalii suplimentare pot fi găsite în fişierul Help al programului (apelabil la apăsarea tastei F1 sau din meniu (Help > Scribus Manual).


La crearea unui document nou se pot seta, în caseta de dialog care se deschide automat, principalele proprietăţi ale documentului, într-un mod similar programelor profesionale consacrate, putându-se stabili inclusiv valorile "bleed"-ului, separat pentru fiecare latură. La cerarea documentului există opţiunea de a verifica proprietăţile documentului, bifând caseta de opţiune corespunzătoare (click pentru mărire).


Ce vreau să vă spun este că un utilizator obişnuit numai cu Word-ul de la Microsoft (sau cu Writer-ul din OpenOffice) nu se va descurca cu un astfel de program, deoarece nu are filozofia unui procesor de texte. Aşa că îi va fi necesară o anumită curbă de învăţare, în raport de abilităţile păe care le are şi de cunoştinţele de limbă engleză (nu recomand utilizarea interfeţei în altă limbă, din cauza termenilor specifici de print (mulţi fiind traductibili numai pe baza unui bagaj rezonabil de cunoştinţe de tehnologie poligrafică).

Programul vine însoţit de mai multe machete ("templates") specifice unor tipuri mai des întâlnite de lucrări. Vă voi prezenta câteva exemple (click pe imagini pentru mărire).

Broşură simplă

Cărţi de vizită

Flyer

Newsletter

Exemplele pot continua, dar poate verifica oricine posibilităţile programului, dacă este interesat.

În imaginea de mai sus este un document de probă pe care l-am început, pentru a verifica modul de comportare al programului. Pentru un utilizator de QuarkXPress sau InDesign, nu i se va părea ceva dificil (dacă stăpâneşte minimul necesar privind manipularea textului şi a imaginilor).

Ce mă încântă sunt posibilităţile avansate de formatare a textului (sunt vizibile o parte a opţiunilor în fereastra "Properties" de mai sus), inclusiv tracking-ul, leading-ul, sifting-ul faţă de baseline al caracterelor etc. Nu cred că ar mai trebui să spun că aceste caracteristici ori lipsesc cu desăvârşire din programele de tip office, sau constituie un dezastru (cum este cazul lui CorelDraw, care este bun la orice, numai la prelucrare avansată a textului nu - părerea este personală şi bazată pe zeci de lucrări făcute de terţi, primite pentru controlul prepress).

Nu mă mai lungesc. Manualul programului a fost rescris în bună măsură odată cu lansarea versiunii 1.4.0 a Scribus, cu puţin efort oricine este interesat poate să-l citească.
"Aromele" programului Scribus pot fi descărcate gratuit de aici.

Mai jos puteţi urmări şi un videoclip cu unele posibilităţi de lucru cu versiunea 1.4.0 a programului.



Vă doresc succes!

vineri, 24 februarie 2012

Piese din licitaţii

Pentru că încă vă mai sunt dator cu licitaţiile desfăşurate în toamna anului trecut, pentru această seară am selectat câteva piese prezentate la licitaţia casei franceze Lugdunum din 19 septembrie.

Iată o scrisoare (cu tot cu conţinut, click pentru mărire) expediată în decembrie 1813 (!) de la Bucureşti, la Sibiu. Este posibil ca scrisoarea să fi fost expediată printr-un curier particular, deoarece nu poartă nicio ştampilă şi nicio altă adnotare poştală. Singurul insemn oficial este ştampila carantinei Turnu Roşu, aplicată pe spatele scrisorii cu tuş negru. Faptul că scrisoarea a trecut printr-o carantină şi a fost dezinfectată este întărit şi de urmele lăsate de rastelul utilizat la carantină. Piesa a fost oferită pentru o sumă modestă, de numai 50 de euro.

O altă piesă frumoasă este scrisoarea expediată recomandat în aprilie 1853 (click pentru mărire) de la Bucureşti (oficiul austriac) la Paris, via Austria (mai exact Hermannstadt - Sibiu, ştampila de tranzit pe verso). Corespondenţa recomandată este ceva mai rară. Scrisoarea, expediată pentru fraţii Rothschild, poartă pe faţă ştampilele FRANCO în oval şi RECOM. liniară, ambele aplicate cu acelaşi tuş cu ştampila cu cerc simplu BUKAREST. Scrisoarea a ajuns la Sibiu după 2 zile de la expediere, după alte 6 zile intrând pe teritoriul francez, unde (cel mai probabil) a fost aplicată ştampila liniară CHARGÉ cu tuş roşu, pe faţă. Din păcate, modul de împăturire al scrisorii nu ne permite să vedem calculul tarifului, adnotat cu cerneală pe verso. Piesa a fost oferită pentru 250 euro.

O altă scrisoare frumoasă este cea din imaginile de mai sus (click pentru mărire), expediată pe 16 decembrie 1868 de la agenţia Lloyd din Constanţa, către Constantinopol, unde a ajuns la agenţia Lloyd corespondentă pe 18 decembrie. Scrisoarea poartă pe faţă ştampila rară de taxă "15." Astfel de piese sunt destul de rare, scrisoarea de faţă fiind oferită pentru 1.350 euro.

Singura piesă clasică românească a fost recipisa de mai sus (click pentru mărire), acompaniind o scrisoare recomandată expediată de la Bucureşti la Galaţi, în septembrie 1871. Este o piesă curată, cu datele din ştampile lizibile, care a fost oferită pentru 150 euro.

Promoţie excepţională! Software profesional de grafică 3D se poate descărca gratuit!

Pentru împătimiţii graficii 3D, compania Daz3D are o ofertă pur şi simplu de nerefuzat!
De la adresa spre care duce linkul se pot descărca gratuit pachetele Daz Studio 4 (grafică 3D şi animaţie), Bryce Pro 7 (modelare ambientală 3D şi animaţie) şi Hexagon 2.5 (modelare 3D) absolut gratuit! Bine, un cost există totuşi: trebuie să vă daţi adresa validă de mail, pe care vi se vor trimite diverse materiale promoţionale şi reclame. Dar la valoarea totală de retail a pachetului software (care se ridică cam pe la 800 de dolari), s-ar putea ca această condiţie să fie totuşi una nesemnificativă.


Aşa că dacă este vreun amator, promoţia este valabilă numai până la sfârşitul acestei luni. Grăbiţi-vă!

Atenţie! Vi se vor modifica contractele cu furnizorii de internet şi telefonie fixă şi mobilă

Conform noului cadru legal din domeniul telecom, începând cu 25 februarie 2012, în scopul protecţiei consumatorilor, contractele încheiate de aceştia cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice vor conţine mai multe clauze minime obligatorii. De asemenea, noile dispoziţii legale stabilesc, printre altele, un prag maxim pentru durata iniţială a contractului şi aduc unele modificări referitoare la încheierea contractelor la distanţă ce au ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice, se arată într-un comunicat al ANCOM.

Durata maximă iniţială a contractelor încheiate cu utilizatorii finali persoane fizice nu mai poate depăşi 24 de luni. Furnizorii au obligaţia de a le oferi consumatorilor şi posibilitatea de a beneficia de servicii pentru o durată contractuală de cel mult 12 luni, astfel încât aceştia să poată alege oferta care se potriveşte cel mai bine nevoilor lor. Totodată, în cazul în care utilizatorii finali persoane juridice doresc să beneficieze de servicii de comunicaţii electronice în condiţiile oferite consumatorilor, furnizorii au obligaţia să dea curs solicitărilor acestora.

În ceea ce priveşte clauzele contractuale, potrivit noilor reglementări, operatorii au obligaţia de a include în contracte, printre altele,restricţiile pe care le impun în ceea ce priveşte utilizarea echipamentului terminal, categoriile de măsuri pe care le pot lua în cazul apariţiei unor incidente sau ameninţări de securitate, precum şi informaţii privind procedurile de gestionare a traficului în scopul de a evita congestionarea reţelei. Aceste informaţii vor permite abonaţilor, de exemplu, să afle dacă furnizorul le va restricţiona accesul către anumite site-uri sau aplicaţii de pe internet, dacă le va coda telefonul în reţeaua sa sau dacă le va limita viteza de transfer după atingerea unui anumit volum al traficului. În cazul incidentelor sau ameninţărilor de securitate, furnizorii trebuie să prevadă în contract tipul de acţiune pe care ar putea să o întreprindă şi impactul acesteia asupra continuităţii furnizării reţelelor şi serviciilor la un nivel normal (de exemplu: limitare, restricţionare sau întrerupere a serviciului), precum şi condiţiile în care se vor produce aceste restricţionări.

În plus, potrivit reglementărilor ANCOM, contractele încheiate pentru furnizarea de servicii de acces la internet trebuie să conţină clauze referitoare la parametri de calitate precum: viteza nominală/maximă de transfer a datelor, viteza minim garantată, dacă este cazul, întârzierea şi variaţia întârzierii de transfer, rata pierderii de pachete, termenul de la care va începe furnizarea accesului la internet, exprimat în zile calendaristice, precum şi termenele de remediere a deranjamentelor şi de soluţionare a reclamaţiilor utilizatorilor, exprimate în ore. Furnizorii vor publica trimestrial pe paginile lor de internet valorile acestor parametri, prima raportare urmând să aibă loc la data de 25 aprilie 2012.

Aceste modificări se aplică atât contractelor încheiate începând cu 25 februarie 2012, cât şi contractelor aflate în derulare, furnizorii având obligaţia de a le modifica, precum şi de a informa abonaţii despre acest lucru. Având în vedere că aceste modificări sunt impuse de prevederile legale, iar nu o manifestare de voinţă a furnizorilor în sensul modificării unilaterale a clauzelor contractuale, utilizatorii aflaţi în perioada minimă contractuală nu vor putea invoca aceste modificări pentru a solicita rezilierea contractului fără plata penalităţilor agreate.

Noile prevederi sunt cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, act normativ care stabileşte cadrul aplicabil la nivel naţional în domeniul comunicaţiilor electronice. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României în data de 27 decembrie 2011.

Impunerea veniturilor plătite în baza contractelor civile

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a publicat pe propriul site Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 247/2012, care aduce precizări în privinţa aplicării unitare a art. 52 din Codul Fiscal, în condiţiile în care începând de la 1 octombrie 2011 au fost abrogate Codul Comercial şi Legea nr. 178/1934 privind contractul de consignaţie.

Pentru cei interesaţi, redau integral mai jos textul ordinului ministrului.

ORDIN nr.247 din 17 februarie 2012
privind procedura unitară pentru aplicarea prevederilor art. 52
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Având în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 50/2012 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004,
întrucât cu data de 1 octombrie 2011 sunt abrogate prevederile Codului comercial şi ale Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, acte normative care conţineau prevederi privind contractele de comision, mandat comercial şi respectiv contractul de consignaţie,
în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

ART. 1
Prezentul ordin stabileşte procedura unitară pentru aplicarea prevederilor art. 52 privind impunerea veniturilor plătite în baza contractelor civile încheiate potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil), în formă scrisă în vederea impunerii fiscale.

ART.2
(1) Persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente fiind organizate ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale precum şi persoanele fizice care realizează venituri din
profesii libere, individual sau într‐o formă de asociere au obligaţia să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit stabilite de organul fiscal competent, pe baza venitului anual estimat sau a venitului net realizat în anul precedent, după caz conform art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), privind stabilirea plăţilor anticipate de impozit cu excepţia contribuabililor care realizează venituri pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.
Plătitorii de astfel de venituri nu au obligaţii privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului reprezentând plată anticipată în contul impozitului anual datorat de beneficiarii de venit, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. (2).

(2) Pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente şi care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul afacerii, plăţile anticipate trimestriale stabilite de organul fiscal competent conform declaraţiei fiscale a contribualilului, vor fi efectuate de acesta pe baza deciziei de impunere.
Plătitorii de astfel de venituri nu au obligaţii privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului reprezentând plată anticipată în contul impozitului anual datorat de beneficiarii de venit.

(3) În cazul persoanelor fizice, indiferent dacă desfăşoară sau nu activităţi independente, care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, pe baza contractului încheiat între părţi potrivit prevederilor Codului Civil, sunt aplicabile prevederile Cap. IV al titlului III „Impozitul pe venit“ din Codul fiscal.

(4) Plătitorii de venit persoane fizice sau juridice, precum şi alte entităţi fără personalitate juridică care efectuează plăţi către asocierile fără personalitate juridică sau persoane juridice care aplică principiul transparenţei fiscale, nu au obligaţia calculării, reţinerii la sursă şi virării impozitului reprezentând plată anticipată.

ART. 3
(1) Până la data de 1 octombrie 2011, veniturile realizate de persoanele fizice din activităţile desfăşurate în baza contractelor de comision, mandat comercial, contracte comerciale reglementate de Codul comercial şi respectiv contractul de consignaţie reglementat potrivit Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie sunt supuse impunerii în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul fiscal, în vigoare la acea dată.

(2) Plătitorii de venituri au obligaţia de a calcula, reţine şi vira impozit prin reţinere la sursă în baza art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a prezentului ordin în cazul veniturilor plătite beneficiarilor, în baza următoarelor tipuri de contracte:

‐ contracte de comision, mandat comercial şi de consignaţie, calificate drept contracte civile după data de 1 octombrie 2011, precum şi în cazul contractului de agent;

‐ contractelor/convenţiilor civile, care atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Codului civil au aceeaşi natură juridică.

(3) Plătitorii veniturilor prevăzute la art. 52 alin. (1) lit a) şi c) din Codul fiscal au obligaţia de a calcula, reţine la sursă şi vira impozitul reprezentând plăţi anticipate.

ART. 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanţelor publice,
Bogdan Alexandru DRĂGOI

joi, 23 februarie 2012

Ce ne aduce Photoshop CS6?

Anul acesta este planificat un update major al Creative Suite de la Adobe, aflată în prezent la versiunea 5.5.
Am găsit pe YouTube câteva clipuri cu unele îmbunătăţiri care vor fi aduse viitoarei versiuni a programului Photoshop.







miercuri, 22 februarie 2012

Fă-ţi singur o staţie grafică folosind software open source (2)

Continuăm serialul început ieri, rămânând tot la procesorul de imagine GIMP.

Una din problemele pe care le va remarca relativ rapid un utilizator cât de cât experimentat al Photoshopului (şi în plus interesat de pregătirea imaginilor pentru print, nu pentru web), este lipsa unui mod de culoare CMYK (de imaginile Duotone nu mă leg, deoarece ele pot fi simulate cu ajutorul layerelor şi/sau al măştilor). Ce ne facem?

Păi apelăm la capacitatea programului GIMP de a simula gamutul de culoare mai restrâns, faţă de cel RGB. Aşa că ne putem stabili propriile preferinţe referitoare la managementul de culoare (da, pentru print acesta este absolut necesar). Aşa că putem apela comanda Edit > Preferences şi ni se va deschide fereastra de dialog din imaginea de mai jos (click pentru mărire).

Pentru "Mode of operation" alegeţi "Print simulation". Acum va trebui să vă alegeţi profilele de culoare. Acestea sunt nişte fişiere care pe Windows au extensia *.icc (la WinXP le puteţi găsi în ...\Windows\System32\spool\drivers\color). Puteţi vedea cu ce profile lucrez eu de obicei.
Dacă nu aţi mai lucrat niciodată pentru print şi nu aveţi idee cu ce se mănâncă managementul de culoare, atunci ar fi bine să ştiţi că astfel de setări intră în categoria... "nu faceţi singuri asta acasă". Chemaţi pe cineva care se pricepe, deoarece setările greşite pot genera rezultate total neaşteptate şi mai întotdeauna neplăcute.

Spuneam în episodul precedent că pe lângă procesorul de imagini de tip bitmap (sau raster cum mai sunt ele denumite), un grafician ar mai avea nevoie de un program de desen vectorial. Aceasta este o denumirea oarecum generică. Din softurile comerciale specializate în acest sens, cele mai utilizate astăzi în România sunt CorelDraw (utilizat de cei aflaţi mai pe la începutul carierei în grafică sau de cei care nu îşi permit un soft mai scump), respectiv Illustrator, de la Adobe (un program bun, dar destul de scump).
Ce fac aceste programe? În principal, manipulează imagini vectoriale (compuse din linii şi curbe definite matematic). Asta nu înseamnă însă că ele sunt capabile numai de aşa ceva. Cu oricare din aceste programe se poate face un "melanj" de obiecte grafice, ele putând manipula atât imagini vectoriale, cât şi bitmapuri (sau imagini de tip raster), dar asupra ultimelor nu pot opera modificări de genul celor aplicate de regulă cu procesoarele de imagine de tipul programului GIMP, pretentat deja.

Varianta open source la care mă voi referi este programul Inkscape.


Atunci când programul este pornit, arată cam aşa (click pentru mărire):


Eu am deschis cu ajutorul lui un fişier vectorial care reprezintă un vechi ornament rusesc (pe acesta l-am avut mai la îndemână acum, nu-i niciun apropo...). La prima pornire a programului, utilizatorii lui CorelDraw s-ar putea să rămână puţin surprinşi de asemănările cu acest program (dar care sunt numai parţiale).

Ce ştie Inkscape să facă? Păi să creeze şi să manipuleze vectori, în primul rând. Formatul de bază al fişierului vectorial cu care lucrează este SVG, dar mai "ştie" şi alte formate: poate deschide fişiere *.ai, *.emf, *.wmf, *cdr (până la versiunea X4), *.pdf (numai până la versiunea 1.4), *ps, *.eps. De salvat, ştie să salveze în aceleaşi formate (mai puţin formatele proprietare, cum sunt *.ai şi *.cdr). Mai mult, suportă şi fişiere de tip bitmap (sau rastru): *.tiff, *.png, *jpg sunt cele mai uzuale.

Inkscape lucrează ca orice program de grafică vectorială: selectezi elementul grafic, după care îi aplici transformarea sau modificarea dorită. Ştie să lucreze cu nodurile unei curbe Bezier. Pentru orice formă există, ca la alte programe, proprietăţile contur şi umplere ("fill" şi "stroke"). Are o gamă largă de unelte, cea care îmi place mie mai mult fiind unealta caligrafică, ce poate fi utilizată împreună cu o tabletă grafică sensibilă la forţa de apăsare (sau la presiune, cum mai spun unii utilizatori). Împreună cu anumite combinaţii de taste, liniile generate cu unealta caligrafică pot fi transformate în adevărate gravuri (aveţi exemple în imaginile de mai jos, click pentru mărire):


Vă place, nu-i aşa? Rezultatele pot fi uimitoare, dar pentru cineva nefamiliarizat cu grafica vectorială, munca este pe măsură.
Ca să nu uit, Inkscape ştie să lucreze şi el, la rândul lui, cu layere. La fel ca în Adobe Illustrator sau în CorelDraw.

Şi acest program "ştie" management de culoare necesar pentru lucrările care ajung la print. În imaginea de mai jos (click pentru mărire) sunt setările pe care le utilizez eu (ca şi la GIMP, pentru cine nu a lucrat niciodată pentru print, mai bine să nu amble la aşa ceva):


Pentru cine doreşte să încerce programul, îl poate descărca gratuit de aici. Vă doresc succes!

marți, 21 februarie 2012

Fă-ţi singur o staţie grafică folosind software open source (1)

De aproape 20 de ani de când mă ocup de grafică computerizată, am utilizat multe configuraţii şi multe programe specializate. Am început prin anii '90 cu bătrânul WordStar, rulând pe anticul MS DOS 5.0, am continuat cu Freehand de la Altsys (mai târziu al Macromedia), Aldus PageMaker (ulterior achiziţionat de Adobe), QuarkXPress, Adobe Illustrator, Adobe InDesign, din când în când m-am mai jucat şi cu suita CorelDraw (încă de pe vremea când era abia la versiunea 4). Am lucrat pe diverse sisteme de operare (atât pe PC-uri, cât şi pe staţii Apple), de la anticul Microsoft DOS la toate aromele de Windows (3.0, 3.11, 95, 98, Me, 2000, XP), de la MacOS 7.5 la OS X 10.6, ba chiar şi pe Solaris şi pe diverse arome de Linux am avut mai multe tentative.

M-am învârtit şi eu printre cei care se autointitulează "creativi". O bună bucată de vreme, lucrul pe un Mac a fost un scop (printre altele, cred că am stat la baza primei versiuni a MacOS-ului localizată în limba română, ajunsă în ţară în anii '90). Am lucrat cu mulţi colegi de breaslă, care lucrau la rândul lor pe diverse configuraţii. S-a întâmplat ca sistemele de operare să aibă "lipici" la mine, iar datorită acestui lucru am fost solicitat relativ des şi relativ de mulţi colegi să le asigur suportul (să fac pe administratorul de sistem adică). Sau să-i învăţ să se descurce în diversele programe pentru grafică. E de la sine înţeles, cred, că toate aceste lucruri mi-au adus o oarecare experienţă, pe care puţin mai târziu am considerat-o un lucru valoros şi care mi-a adus beneficii (m-ar bate Dumnezeu dacă nu aş recunoaşte).

Acum câţiva ani, aproape toată lumea considera staţiile Apple drept un "must have" în domeniul graficii. Ce-i drept, sunt frumoase, elegante, dar până la urmă sunt doar nişte scule, nişte unelte de care te foloseşti ca să-ţi faci treaba. Se pare că băieţii de acolo au o problemă: compania hotăreşte singură ce crede ea de cuvinţă că ar vrea clienţii, pe amărâţii ăştia nu-i mai întreabă nimeni. Iar utilizatorul se pomeneşte cu câte o schimbare de direcţie, rămânând cu banii daţi dar nemaiputând să-şi valorifice harware-ul cumpărat cu noile versiuni de soft (aşa cum s-a întâmplat cu trecerea de la procesoarele RISC la cele Intel, compatibile x86). Mă rog, asta a fost! Dar au început să urmeze diverse "chifle": update-uri ale sistemului de operare care făceau inutilizabile diverse softuri sau doar unele facilităţi ale acestora. Băieţii nu vor să priceapă că nu are nimeni nevoie de un sistem de operare frumos, dacă aplicaţiile produse de terţi nu pot fi utilizate. Sau poate se bucură doar maniacii care nu fac altceva decât să împingă "elegant" vântul la deal.

De curând, utilizatorilor de OS X le-am mai fost "servită" încă o "chiflă". Ultimul update (10.7.3) aproape că a făcut inutilizabilă versiunea 9.2 a QuarkXPress. Greşeala este a operatorilor care au făcut update-ul fără să aştepte un feedback din partea altor utilizatori, dar cum poţi să-i explici clientului că nu mai poţi deschide layoutul lui de 600 de pagini, la care a muncit câteva luni, pentru că un soft de 800 de dolari nu mai merge din cauza unuia de doar câteva zeci?

În fine, să revenim la oile noastre... Există alternative! Acesta este un lucru bun. Întotdeauna am fost de acord că pentru a face bani în acest domeniu ai nevoie de soft de calitate, adică am fost adeptul achiziţionării licenţelor necesare pentru cele trei categorii principale de programe de care ai nevoie: un procesor de imagini de tip bitmap, un program de desen vectorial şi un program pentru realizarea de layout-uri (sau de paginare).

Cei mai mulţi utilizează Adobe Photoshop (pentru procesare de imagine), Adobe Illustrator (eventual Macromedia Freehand, ori CorelDraw ca alternative, pentru grafică vectorială), respectiv QuarkXPress sau Adobe InDesign (pentru paginare). Toate aceste softuri există atât pentru OS X de la Apple, cât şi pentru Windows. Iar pentru crearea şi manipularea fişierelor de tip PDF (un standard consacrat deja în industria creativă, în special pe partea de print) se utilizează destul de frecvent pachetul Acrobat de la Adobe (nu confundaţi cu banalul Adobe Reader!). Dar au un mare neajuns: sunt al dracului de scumpe, ai nevoie de câteva mii de dolari ca popa!

Ce alternative avem? Softul open source este răspunsul. Din ficare categorie există câte un pachet care începe să sune din ce în ce mai promiţător, datorită dezvoltării continue de care au beneficiat. Pe lângă avantajul preţului (ele putându-se descărca gratuit de pe internet), mai este cel al platformelor pe care se pot utiliza. Fiecare din ele este disponibil atât pentru Linux (orice aromă care funcţionează pe un desktop), cât şi pentru Windows (dela XP SP2 în sus) şi pentru OS X.

În doar câteva cuvinte voi face o scurtă prezentare a câte unui program din fiecare categorie. Ca platformă, mă voi referi la Windows XP din două motive:
- este sistemul de operare cel mai utilizat la nivel de staţie desktop;
- toate programele din cele trei categorii există în versiune portabilă (adică nu trebuie instalate, putând fi rulate direct de pe orice partiţie aflată pe oricare din harddisk-urile interne, pe un harddisk extern sau pe un stick USB, fără ca în regiştrii Windows-ului să fie operată vreo modificare).


GIMP (GNU Image Manipulation Program) este ceea ce s-ar putea denumi corespondentul open source al cunoscutului Photoshop. Este o unealtă deosebit de puternică, cu ajutorul căreia sunt posibile retuşul foto, compoziţia şi pictura digitală. Pachetul GIMP este un soft expandabil şi extensibil, beneficiind de numeroase plug-in-uri şi extensii Cu ajutorul cărora se poate face aproape orice operaţie asupra unui fişier de tip bitmap. Iată câteva caracteristici generale:
- suport pentru un număr mare de formate de fişiere (GIF, JPG, PNG, TIFF, BMP, PS etc.);
- unelte pentru selecţii avansate (dreptunghiular, oval, libere, baghetă magică, foarfecă inteligentă etc.);
- unealtă dedicată pentru crearea şi editarea căilor ("paths");
- set de unelte puternice pentru modificarea imaginilor: rotire, scalare, turtire, perspectivă, reflectare);
- unealtă pentru crearea şi editarea textului;
- unelte pentru gradienţi, gumă de şters, creion, pensulă, spray, peniţă caligrafică, unealtă pentru clonare etc.;
- permite lucrul pe layere şi pe canalele de culoare;
- asigură suport pentru canale alpha şi transparenţe;
- undo/redo multiple, limitate numai de spaţiul liber de pe harddisk;
- management al memoriei RAM de tip modular, astfel încât dimensiunea unei imagini este limitată doar de spaţiul liber pe harddisk;
- capabilităţi de scripting avansat etc.

Captură a ecranului pe timpul lucrului cu un fişier importat de la un scanner flatbed (click pentru mărire).

Paleta cu unelte (partea inferioară se modifică în mod dinamic, în funcţie de unealta selectată (activă).

Utilizatorul programului Photoshop probabil că nu va avea mari probleme în a descoperi cum se lucrează cu GIMP, mai ales dacă are cunoştinţe medii spre avansate (ştiu însă din experienţă că nu sunt chiar mulţi utilizatorii care pot pretinde că au cunoştinţe avansate)

Prezentul articol nu se doreşte a se transforma într-un manual de utilizare, ci se rezumă doar la semnalarea celor mai importante caracteristici. Dacă simţiţi că vă interesează această problemă, nu aveţi decât să descărcaţi gratuit programul şi să-l încercaţi. Îl găsiţi aici.

În episodul următor vă voi prezenta un alt program din aceeaşi categorie.

duminică, 19 februarie 2012

Piese din licitaţii

Pentru acest episod am rezervat câteva piese oferite de casa americană Cherrystone, în septembrie 2011.

Cea mai frumoasă piesă din această licitaţie, care face parte şi din zona noastră de interes, a fost fără îndoială blocul de patru mărci pentru ziare Austria, din 1863.


Caracteristica piesei este marca inferioară din stânga, aflată în poziţie tete-beche faţă de restul mărcilor. Blocul este din partea superioară a colii (acând marginea de coală completă, inclusiv bara marginală de culoare caracteristică emisiunii). Marca cu clişeul răsturnat este cea cu poziţia nr. 17 în coală. Această marcă a circulat pe tot teritoriul fostului imperiu (şi în Lombardia-Veneţia), inclusiv în Ardeal. Este una dintre cele numai cinci piese cunoscute cu peteche tete-beche (probabil cea mai frumoasă dintre ele), fiind evaluată de către catalogul italian Sassone la 220.000 euro. Blocul a fost însoţit de un certificat semnat de expertul italian Giorgio Colla şi a fost oferit pentru "modesta" sumă de 50.000 dolari SUA.

La România, lotul de cinci probe "Cifra în 4 colţuri" de mai sus a fost oferit pentru 140 de dolari.

Un alt lot de eseuri româneşti (din care au fost ilustrate numai cele două piese de mai sus) a fost oferit pentru 230 de dolari.

Scrisoarea oficială din imaginea de mai sus a fost expediată pe 10 august 1856 de la Regimentul 18 Infanterie (Sibiu) la Pancsova, cu tranzit prin Timişoara, pe 24 august acelaşi an. Este o piesă curată, cu o faţă frumoasă, provenind din epoca Războiului Crimeii. Ea a fost oferită pentru 900 dolari.

În aceeaşi licitaţie a fost oferită o acumulare de peste 375 piese CMT, cele mai multe neuzate (ilustraţia conţine numai puţine piese aparţinând acestei "colecţii", click pentru mărire). O parte din piese purtau semnături ca de exemplu "Fischer", "Karbas", "Dr. Berger" şi altele (nespecificate). Colecţia a fost oferită "as is", adică fără o garanţie asupra originalităţii, pentru suma de 2.300 dolari (în aceste condiţii, cam piperată în opinia mea).

sâmbătă, 18 februarie 2012

Crearea cărţilor electronice (e-Books) cu ajutorul programului QuarkXPress 9.2

Compania Quark a avut amabilitatea de a pune la dispoziţia utilizatorilor săi înregistrarea unui webinar al cărui subiect este cel din titlu.
Sper să vă fie de folos. Vizionare plăcută.

Grecia şi emisiunea locală Moscopole

Continui, aşa cum am promis în ultimul articol, cu prezentarea unor piese care mi s-au părut mai interesante în licitaţiile din toamna anului trecut. Pentru acest episod am ales câteva piese vândute la licitaţia casei greceşti Karamitsos, desfăşurată pe 10 septembrie 2011.

Acest plic (click pentru mărire) a fost expediat pe 7 iulie 1881 din Kerkyra (Grecia) la Bucureşti, unde ajunge pe 25 iulie, acelaşi an. Plicul a fost francat cu o singură marcă "Hermes cap mare" de 60 lepta verde închis (Helas nr. 46b). Francatura în combinaţie cu destinaţie fac această piesă una destul de rară. Dovada o constituie şi preţul realizat, de 1.470 euro.

Pentru emisiunea locală Moscopole, numărul şi calitatea pieselor prezentate (dintre care o bună parte şi vândute) mă fac să le enumăr pe cele mai importante.

Valoarea de 3 lepta în nuanţă galben-ocru, bloc neuzat nedantelat de opt mărci din colţul drept superior de coală. Preţ de adjudecare: 221 euro.

Valoarea de 1 drahmă în pereche neuzată verticală, nedantelată. Piesa a fost vândută pentru 145 euro.

Aceeaşi valoare, de această dată în pereche orizontală, dar fără centru. Perechea a realizat un preţ de adjudecare de 368 euro.

Tot valoarea de 1 drahmă, de această dată unicat neuzat dantelat cu centrul răsturnat, a fost vândută pentru 189 euro.

Valoarea de două drahme în bloc neuzat, nedantelat de patru mărci a fost vândută pentru 210 euro.

Din valoarea de 3 drahme, acest bloc neuzat nedantelat de opt mărci (purtând ştampila tipografiei, «IMPRIMERIE EN TAILLE DOUCE - A. CHASSEPOT - 287, Rue de Vaugirard, PARIS») a fost vândut cu 331 euro.

Un bloc de patru din aceeaşi piesă (de data aceasta fără ştampila tipografiei) a fost vândut cu numai 231 euro.

O piesă interesantă este acest bloc de patru mărci al valorii de 10 drahme, care prezintă o eroare de imprimare a cadrului (imprimare parţială, datorată unui pliu al colii). Eroarea a fost vândută cu 378 euro.

Scrisoarea de mai sus, expediată în iunie 1914 la Paris (sosire pe verso) şi francată cu două mărci de 5 lepta şi o marcă de 40 lepta, a fost vândută cu 158 euro. "ΑΥΤΟΝΟΜΟΣ ΗΠΕΙΡΟΣ * ΚΑΤΑΛΗΨΙΣ ΜΟΣΧΟΠΟΛΕΩΣ * 24-6-1914", respectiv "ΤΑΧΥΔΡΟΜΕΙΟΝ ΕΠΙΚΡΑΤΕΙΑΣ ΗΠΕΙΡΟΥ" sunt cele două ştampile cu tuş violet de pe faţă.

vineri, 17 februarie 2012

Piese din licitaţii

Ştiu că vă datoram reluarea acestor prezentări. Tocmai de aceea o voi reîncepe cu licitaţiile de astă toamnă, pe care le-am cam sărit. Probabil că cele mai multe v-au rămas nesemnalate şi necunoscute, dar în această privinţă sper să vă fiu de ajutor.

În acest episod vă voi prezenta câteva piese pe care le-am selectat din licitaţia casei Schlegel, desfăşurate pe 9 septembrie 2011.

Iată o piesă foarte frumoasă, la prima vedere, oferită pentru 650 euro (click pe imagine pentru mărire). Din nefericire, nu este prezentat şi spatele scrisorii. Ce spune în descriere: scrisoarea a fost expediată în aprilie 1872 din Galaţi (în România la acea dată) la Taganrog, via Odesa. Scrisoarea a fost francată cu o marcă de 10 kopeici din emisiunea 1868 a Levantului rusesc, obliterată cu ştampila rusească (consulară?) Galatz, cu anul exprimat prin numai două cifre (aplicată cu tuş verde albăstrui). Aceeaşi ştampilă se repetă şi pe verso, conform descrierii. Ştampila de tranzit şi cea de sosire sunt vizibile pe faţă. Despre taxele manuscrise adăugate pe faţa scrisorii, descrierea nu suflă o vorbă, ca de altfel nici despre vreun certificat de autenticitate. Personal am mai văzut pe aceeaşi marcă ştampila Galatz falsificată. Fără să am piesa în faţă pentru examinare, nu mă pot pronunţa, dar parcă poşta externă a Principatelor a început să funcţioneze în 1869, odată cu suspendarea funcţionării oficiilor străine (poşta internaţională devenind monopol al statului român).

Această telegramă a fost oferită pentru 150 de euro. Încercaţi să-i descifraţi textul, este interesant (click pe imagine pentru mărire).

O piesă drăguţă (click pentru mărire) este acest imprimat expediat în străinătate, din Bucureşti la Genova, în Italia. Casa de licitaţie greşete anul emisiunii Paris (1874 în loc de 1872), atribuindu-i piesei circulaţie timpurie, în prima lună a emisiunii.

Acesta este un document de însoţire (click pentru mărire) pentru o încărcătură de marfă expediată în 1839 (2 mai) din portul Galaţi la Genova. Pe verso există ştampila de carantină locală, "S-au Kurăţit" cu litere chirilice majuscule, în cadru dreptunghiular cu colţurile rotunjite (casa a greşit şi la această piesă descrierea ştampilei).

Iată un formular întâlnit mai rar (click pentru mărire) însoţitor al unui pachet expediat prin poşta austriacă probabil în 1866, de la Bucureşti la Belgrad (la data aceea în componenţa imperiului).

Această scrisoare (click pentru mărire) a fost expediată în martie 1873 de la Ismail (degetar albastru) la Constantinopol, via Galaţi (ştampilă de tranzit pe verso). Este o piesă frumoasă, după părerea mea.

La capitolul poşta germană în România, casa a oferit o jumătate de coală comercială (50 de bucăţi) ale timbrului de ajutor de 5 bani negru cu supratipar roşu MViR în casetă. Este clar că mărcile sunt obliterate de complezenţă. Pentru această piesă, casa germană a cerut un preţ exagerat în opinia mea.

Voi continua cu alte licitaţii. Până atunci, vă doresc un weekend plăcut.