Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 8 august 2011

Un câine... de speriat!

14 comentarii:

  1. hapi2233: Eu am rămas cu gura căscată când l-am văzut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact ceva asemanator facea si derbedeul de Ulise. Doar ca el plangea pentru ca nu putea sa coboare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Zamfir de Turda: Animăluţele astea de lângă noi sunt câteodată capabile de lucruri pe care nu le bănuim.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti dai seama cat stres pe bietul catel pana se strecoara pe stalpul ala?
    E ca si cum as sari eu cu parasuta :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. hapi2233: Şmecheria asta cu cocoţatul într-un spaţiu îngust am încercat-o şi eu odată, când eram tinerel, la o tabără de antrenament la munte. De atunci, a doua oară n-am mai încercat aşa ceva, prefer să stau cu timbrele mele... :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Ingenios cățelul fără discuție!O fi el mic dar știe să-și rezove și problemele mari!

    RăspundețiȘtergere
  7. Exact, Se-cret, descurcăreţ nevoie mare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Timbrele sunt mai sigure :))
    Cel mai rau lucru care se poate intampla e sa ti se lipeasca unul valoros de ....masa, de oglinda....sa ti-l mozoleasca pisica , etc :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Noroc că n-am decât o căţeluşă, care nu intră în casă... :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Pandhora: Ai văzut? S-a descurcat, băiatul...

    RăspundețiȘtergere